M-a amuzat cum Viorel Hrebenciuc a anunţat “logodna” fiului său cu Elena a lui Băsescu în Liberatea. Cred că a vrut să-i dea o lovitură lui Traian-Tatăl, ca să-i demonstreze că de aici până la o nuntă mai e un pas. Şi nu prea are ce face…Excelent şi demersul lui Cristi de a-i fotografia. Asta ca să nu mai spună gurile rele că nea Şuţu s-a vândut la PD… Jos Mafia, Sus Patria!, cum spunea un contemporan.

• e unul din privilegiile Preşedintelui de a se consulta cu cine are chef, unde are chef, pe ce temă are chef. Corect!
• de partea cu transportul la Neptun pe bani publici nu poate fi făcut responsabil GL, fiind invitat de Preşedinţie. Eventual Traian Băsescu trebuie luat de guler pentru gestul de ciocoi.
• s-a declarat de partea lui Băsescu datorită discursului anti-comunist, susţinându-l dintr-un soi de cavalerism în campania pentru referendum. Un singur amendament aş avea aici…TB n-a fost chiar singur pe lume în condiţiile în care a cheltuit 1,4 milioane euro în 2 săptămâni, dar impresia de izolare rămâne!
• referitor la incoerenţele lui Traian Băsescu (care lustrează pe gură şi avansează foşti generali de Securitate), răspunsul lui GL a fost edificator: Vreţi să mă bucur de coerenţele lui Ion Iliescu, care e acelaşi de 17 ani?

Întrebarea pe care vreau să v-o pun este : De ce ne-a enervat Gabriel Liiceanu? Cine are dreptate…CTP sau GL?

Am urmărit cu atenţie ce s-a petrecut cu Adrian Cioroianu de când a fost numit ministru de externe. M-a interesat în special atacul concentrat pe tema incompetenţei sale ca ministru, cu atât mai mult cu cât aveam informaţii de mai mult timp că dinspre Cotroceni se pregătea o ofensivă. Se aflase că este discutat în interiorul PNL ca o posibilă candidatură la Preşedinţia României.

• în primul caz, ,la Bruxelles, era de datoria sa să încerce să o întâlnească pe C.Rice,
• la Washington te duci ca să-i asculţi ce au de spus, iar declaraţia o face în primul rând gazda
• povestea cu amprentarea e o mincină dezminţită de ambasada SUA şi MAE.

Ne aflăm în faţa unui caz clasic de “propagandă neagră” în care s-au aplicat câteva tehnici:

• ceea ce-i adevărat pentru o parte, e adevărat şi pentru întreg. Cu alte cuvinte e adevărat că Cioroianu a fost plecat la Washington, deci trebuie să fie adevărat că a fost amprentat.
• folosirea unor cuvinte ambigue, susceptibile la interpretare. S-a scris că Cioroianu a “fugărit-o” pe C.R. pe holurile de la Bruxelles, că a fost “amprentat ca un imigrant oarecare”, noţiuni menite să sugereze decăderea diplomaţiei româneşti şi pe cale de consecinţă: Traian Băsescu avea dreptate când l-a respins!

Ar mai fi multe de spus, dar le-aş sugera unor gazetari (celor care acceptă asemenea sugestii) să sape şi pe tema scandalului dintre Adrian Cioroianu şi Traian Băsescu de la Bruxelles, o temă pe care nici un turcan nu s-a grăbit să o strecoare presei. Mai ales că Adrian Cioroianu i-a răspuns destul de dur Marelui Preşedinte.

De dragul analizei trebuie spus că şi reacţia ezitantă a MAE a amplificat consecinţele scandalurilor create…

• La lansarea/ziua lui Adrian Năstase m-am întâlnit cu Alin Teodorescu care mi-a spus că nu i-a vândut lui SOV acţiunile sale de la IMAS. Alin susţine că a păstrat controlul a 58 la sută din IMAS, deşi (repet) informaţia pe care am difuzat-o venea de la un f.f. înalt personaj din PSD. Verificând prin mijloace specifice am aflat că SOV a făcut o ofertă de 8 milioane de euro pentru achiziţionarea IMAS, fiind interesat…atenţie!!!! de filialele din fosta URSS ale IMAS, în special Kiev. Ori ruşii i-au pus gând rău lui Alin T. , ori Vântu vrea să joace tare pe acolo. Sau varianta de mijloc, ruşii i-au pus gând rău lui Alin T. şi-l folosesc pe Vântu. Nu v-aţi plictisit de aceste poveşti? Băsescu nu…
• Unul din apropiaţii lui Hurezeanu mi-a confirmat neînţelegerile majore între acţionarul român Dan Adamescu şi Emil H. Motivele ţin de abordarea subiectelor politice, Adamescu cerându-i lui Hurezeanu să echilibreze linia editorială, ziarul fiind într-o continuă cădere de tiraj. Întrucât celebra relansare s-a soldat cu un eşec, certurile între cei doi au devenit din ce în ce mai, urletele lui Hurezeanu depăşindu-le pe cele ale lui Adamescu,demonstrând că temperamentul analistului este departe de a fi unul saxon. Emil Hurezeanu a afirmat zilele trecute că altcineva s-ar putea să cumpere acţiunile lui Adamescu. Iar acel cineva este deţinătorul unui mare trust de televiziune, un potent om de afaceri, pro-prezidenţial…

Există un cetăţean-ziarist, pe numele lui Grigore Cartianu, pe care l-am cunoscut în 199…toamna. La Evenimentul Zilei. Conducea secţia de sport pe care o preluase de la Daniel Pancu, după săpături seculare. În şedinţe ne amuza pe toţi năvălnicia gândurilor sale combinată cu bolovănoşenia exprimării. Era un băiat bun, care uneori îmi era simpatic prin modul în care trecea impasibil printr-un noian de ironii. Iniţial am crezut că nu le înţelege, dar mai apoi mi-am dat seama că înţelegea, dar dorea un singur lucru: să parvină! Ion Cristoiu îmi povestea cum, după plecarea lui Nistorescu, atunci când se auzise că se va întoarce la “Maestrul” la “Evenimentul Zilei” îl asalta cu telefoane de adeziune. #”Suntem rude, bine că vă întoarceţi, nu-i mai suport…”, susura Cartianu, cu vocea sa inconfundabilă. După care l-a înjurat într-un editorial…

Dar nu de asta vreau să vă reţin atenţia asupra personajului în chestiune, ci pentru că am aflat o poveste incredibilă. În calitatea sa de redactor şef adjunct, nea Cartianu a cerut secţiei de investigaţii să facă o analiză (am înţeles că adoră termenul ăsta) asupra unui proces care urma să aibă loc. Citez din discuţia povestită de către unul in participanţi:

#Şi vreau să-mi spuneţi ce va zice procurorul, ce va zice avocatul apărării, cum vor încerca să-i convingă pe juraţi…Stupoare… #Domnu Cartianu, băi Grigore, în România nu se judecă cu juraţi, a încercat să explice timid o fată care se ocupa de tribunale şi Parchet. #Cum să nu fie?! Aşa am văzut eu în filme!

Şi să ne mai mirăm că le pleacă ziarişti, iar cititorii sunt din ce în ce mai puţini (70.000 de ex. şi scade)

Cui îi place de Cartianu să ridice mâna sus! După care să explice în cuvinte puţine de ce …La treabă, că doar n-oţi vrea să lucrăm vinerea!

Traian Băsescu vrea o republică prezidenţială! Vrea o nouă Constituţie scrisă de Pleşu, Liiceanu, Tismăneanu. După cum ne anunţă (cu bucurie) oficiosul de câteva zile. Deci cam asta ne aşteaptă…E următoarea mişcare a Marinarului.

Înainte de a o “judeca”, vreau să vă spun că nu mi se pare o idee rea. Cred că România are nevoie să despartă apele. Ori Parlamentul, ori Preşedintele…cineva trebuie să devină responsabil 100 la sută de modul în care este condusă România.

Cineva îmi spunea ieri că nu putem schimba Constituţia de fiecare dată după chipul şi asemănarea unui personaj. A fost Iliescu, acum e Băsescu…Corect! Cu un singur amendament: timpul trece, ocaziile nu se mai întorc. Dacă ne uităm în urmă vedem cum au trecut 17 ani în care am pedalat de multe ori pe o bicicletă fără lanţ. Mai bine schimbăm Constituţia, decât să mai stăm încă de la 2 la 7 ani în situaţia asta.

Acum avem un Preşedinte care dă din gură ca o babă la gard, fără să fie capabil să schimbe nimic, şi un Parlament ţintuit între 3 blocuri politice aproape egale, fără o putere reală, cu un Prim-Ministru care nu se mai înţelege cu Preşedintele, dar rezistă datorită haosului din jur.

Intelectualii lui Băsescu (un paradox care mă amuză când recitesc mărturiile lui TB în privinţa experienţelor culturale, vezi doar http://www.ziua.net/display.php?id=184654&data=2005-09-13) vor să dea puterea Preşedintelui. Răuvoitorii ar spune că este atracţia intelectualilor către forme de conducere autoritară, puterea cuvântului tinzând să se transforme în putere politică. Binevoitorii îi vor credita cu bune intenţii…

Nu vreau să-mi duc gândurile mai departe, pentru că e rândul vostru!

Astăzi, din majoritatea ziarelor, am aflat că ne-am certat cu liderii PNL în urma unei prezentări pe care echipa noastră a făcut-o unei cercetări sociologice finalizată acum o săptămână. Din toate ştirile de presă pe care le-am citit (operaţiune pe care poate şi voi aţi făcut-o) câteva elemente sunt reale:
1. Am avut o întâlnire cu liderii PNL.
2. Am prezentat rezultatele unui sondaj.
3. Am stabilit câteva linii strategice pentru perioada următoare.