marți, 19 iunie 2007

De nu mai citesc românii ziarele?

-Înainte de al doilea război mondial presa românească trăia bine: “Universul” avea 170.000 de exemplare, “Dimineaţa” vindea peste 100.000 de ziare zilnic, iar pe locul trei era “Universul” cu 80.000 de exemplare. Apăreau peste 500 de ziare şi reviste, în Bucureşti fiind peste 250 dintre ele, din care 17 erau cotidiene. Populaţia era cifrată la 10 milioane de oameni, iar numărul celor ştiau să citească – mic, spre foarte mic. Şi atunci erau crime, scandaluri politice…poate chiar mai suculente decât acum.
-După 80 de ani senzaţia mea este că ziarele şi-au pierdut din importanţă… Cu toate că populaţia s-a dublat, iar scandalurile se ţin lanţ. Acum avem “Libertatea” cu 250.000 de exemplare, “Jurnalul Naţional” peste 100.000 ex., “Evenimentul Zilei” cu 60-70.000 ex., la care se adaugă un pluton masiv de ziare cu 30-50.000 ex., plus câteva aşa zise cotidiene naţionale cu 10.000 de ziare tipărite. O agonie întreţinută din ce în ce mai greu de interesul politicienilor. Publicitate puţină, tiraj mic, cititori plictisiţi!
Ce se întâmplă? De ce nu mai citesc românii ziarele? Nu cred în teoria impactului televiziunii asupra titajelor, pentru că sunt ţări mai dezvoltate decât România şi nu le mor ziarele! Nu cred nici în varianta scăderii interesului faţă de politică, cu atât mai mult cu cât un om cumpără un ziar pentru a-şi regăsi opiniile, eventual formulate într-un mod mai articulat, mai elevat. Oamenii cumpără ziarele care sunt de aceeaşi părere cu ei, nu caută diversitate!
Poate sunt mai prost scrise…Poate sunt mai neinteresante…Poate sunt previzibile…Poate nu mai ştiu să declanşeze campanii…Poate s-au îndepărtat de opiniile oamenilor….
Voi de ce nu mai citiţi ziarele? Şi de fapt ce citiţi?
citeste intreg articolul si comenteaza
luni, 18 iunie 2007

Pentru prima data

Welcome. This is your first post. Edit or delete it, then start blogging!

citeste intreg articolul si comenteaza
luni, 18 iunie 2007

Omar Haissam şi PSD. Episodul 2

Din capul locului vreau să precizez că ceea ce voi povesti are legătură doar cu experienţa mea legată de omul de afaceri sirian, nefiind decât un episod din experienţa mea de “shadow” pentru candidatul prezidenţial al PSD, Adrian Năstase. E o poveste pe care am trăit-o şi pe care Adrian Năstase o ştie de la mine. Doar un singur ofiţer SPP a mai asistat la întreaga întâmplare. Vreau să vi-o spun pentru a-mi onora promisiunea de pe blog, amănuntele ei neaducând prejudicii nici uneia din persoanele implicate.
Era în noaptea turului întâi la alegerile din 2004. Tocmai se anunţaseră rezultatele alegerilor parlamentare, cu PSD – 37 la sută, ADA – 32 la sută. Câştigaseră alegerile, sau aşa credeam în acel moment! Năstase conducea în topul candidaţilor la preşedinţie. Şi pentru el părea că urmează o victorie. Sute de oameni erau în curtea din Kiseleff, zeci de reporteri, cameramani, fotografi. În jurul lui Adrian Năstase se strângeau oameni să-l pupe, să-i strângă mâna, să fie fotografiaţi cu el. Pentru că totul se filma. Era o nebunie de nedescris, într-un spaţiu îngust, cu liderii PSD mişunând peste tot, cu activişti de partid radioşi…
Eu întotdeauna mă postam de partea fotografilor şi a cameramanilor, pentru a “vedea” cadrele şi pentru a putea comunica din priviri cu Adrian Năstase. Dar în aceea seară făceam parte şi dintr-un cordon de pază sui-generis, care încerca să păstreze un perimetru în jurul primului ministru. O mai făcusem în timpul mitingurilor electorale, când Năstase sărea în mulţime şi trebuia să o luăm după el ca să nu fie strivit de mulţime. La un moment dat, cu coada ochiului, îl văd pe Omar Haissam, cu o canadiana albastră şi o căciulă tricotată, cum îşi făcea loc prin mulţime, spre Adrian Năstase. Având informaţii (din presă, dar nu numai) despre problemele sale legale m-am panicat. Asta ne mai lipsea până la turul doi…o poveste cu Haissam. Mă duc spre el, îi pun o mână în piept şi-l întreb:Tu ce cauţi aici? Omar, calm îmi răspunde: Sunt membru PSD şi vreau să-l felicit pe Năstase! Am tras o înjurătură şi i-am spus : După 20 noiembrie poţi să fi ce vrei tu, până atunci cară-te de aici. N-ai ce căuta lângă Năstase… A bodogănit ceva şi a plecat.
Mult timp după alegeri i-am povestit lui AN toată întâmplarea şi ne gândeam ce “prăjitură” ar fi fost pentru “admiratorii” săi imagini cu Haissam. Trebuie să vă mai spun că nu a fost singura dată când Omar Haissam a încercat să se lipească de PSD. Cu câteva săptămâni înainte, când AN se ducea la una din organizaţiile locale condusă de un apropiat ( nu dau nume, dar e vorba de una din creaţiile sale care l-a renegat ulterior cu graţia unui elefant în călduri) fiind prezent acolo înaintea sosirii l-am văzut pe Omar Haissam în sală. Am pus mâna pe telefon şi i-am cerut liderului organizaţiei ca Omar să plece de acolo. Curajos, “băiatul” lui AN mă îndemna pe mine să-l scot afară! Până la urmă l-au rugat să plece. Din câte ştiu nici nu era membru al organizaţiei respective…
Dragii mei, cam ăsta este rolul unui “shadow” în campania pentru alegerea unui preşedinte, cam asta este povestea cu Haissam…Poate că dialogul n-au fost atât de elevat, dar mi-e greu să-mi amintesc cuvânt cu cuvânt ce am spus.
citeste intreg articolul si comenteaza
sâmbătă, 16 iunie 2007

Cum l-am cunoscut pe Omar Haissam…Episodul 1.

Episodul 1. Era prin 1994, poate prin 1995… Eram proaspăt redactor-şef adjunct la “Evenimentul Zilei” şi scriam de zor o anchetă despre contrabanda cu ţigări, petrol şi alte alea, operată de cetăţeni arabi în beneficiul PDSR. Scriam de luni de zile cum bani din contrabandă alimentau politica românească. Ancheta se numea “Operaţiunea Bani Pentru Partid“. Firele duceau la vârful partidului de guvernământ, pe vremea aia fiind preşedintele României Ion Iliescu, prim ministru Nicolae Văcăroiu, preşedintele PDSR Oliviu Gherman, prim-vicepreşedinte Adrian Năstase, ministru de finanţe Florin Georgescu.
Ajung la un moment dat şi la operaţiunile de export de berbecuţi şi cherestea, care pe vremea aia se făceau numai cu licenţă de export de la Ministerul Industriilor. Licenţele se dădeau pe ochi frumoşi. Aici îmi apare Omar Haissam. Scriu, mă sună să ne întâlnim şi ajung la el la firmă. Tocmai închiriase fostul sediu al Ambasadei Coreei de Nord, imediat lângă ambasada chineză, actualul Lukoil. Mă lasă să-l aştept pe un scaun în hol vreo 30 de minute. Tot trecea pe lângă mine, dându-se ocupat. La un moment dat îl apuc de mânecă şi îi spun: “Dacă nu încetezi cu jocul ăsta, am plecat!” Brusc a devenit amabil, chiar uşor unsuros. Am stat de vorbă cu el vreo 30 de minute în care mi-a vorbit cu o libertate totală despre relaţiile lui cu miniştrii PDSR, dar şi cu politicienii din opoziţie. Cunoştea o mulţime de oameni, avea telefon mobil, printre primele din România, Mercedes la scară şi acces oriunde. Atunci mi-a spus câteva propoziţii pe care nu le-am uitat : “Un ministru mai curând ia şagă de la un arab, decât de la un român. În noi au încredere, ba pot să ne şi umilească fără să facem scandal.”
M-a interesat ca personaj de aceea am săpat mai adânc, de-a lungul anilor. După prietenia cu PDSR-işti, a urmat o prietenia adâncă cu un nou ministru al Comerţului, Radu Berceanu, dar pe vremea directoratului lui Costin Georgescu am citit nişte note ale SRI care vorbeau de Omar Haissam ca fiind ofiţer superior al serviciilor de informaţii siriene, operaţiunile sale din România având ca finalitate alimentarea cu bani pentru acţiuni externe.
Episodul 2. Din campania PSD, de-abia luni. Despre Vântu şi România liberă voi scrie mai încolo. Nu m-am hotărât când, dar o voi face…
citeste intreg articolul si comenteaza
vineri, 15 iunie 2007

Bani albi şi negri pentru susţinerea/demiterea lui Băsescu

O ştire interesantă din Ev Z, la care am adăugat şi câteva comentarii ale cititorilor mă face să vă spun că în nici o campanie electorală din ultimii 17 ani partidele n-au declarat corect banii. Şi fac referire doar la ceea ce am aflat din surse indirecte, excluzând total experienţele directe, întrucât am refuzat să mă ocup de partea materială în vreo campanie electorală…
Aşa că vă spun ce am aflat şi eu: patronul unui ziar îmi povestea zilele trecute cum a primit de la PD 450.000 de euro pentru două săptămâni de campanie turbată pro-Băsescu, iar pe mine m-a sunat “vânzătorul” unui …. ceva de media să-mi propună un deal asemănător pentru 40.000 de euro pe zi. Eu nu l-am acceptat pentru PNL, dar l-am văzut făcut de PD. Cam atât pot spune, citând surse indirecte…
În concluzie dacă s-au declarat 2,2 milioane, cred că s-au cheltuit 5 milioane. Cam mulţi bani pentru două săptămâni…Se încinge hora, fraţilor! Voi ce ştiţi?
Potrivit rapoartelor financiare depuse la Curtea de Conturi, PD a avut cheltuieli de 1.478.366 de euro, in vreme ce, in urma cu trei ani, liberalii si democratii isi promovau potentialii senatori si deputati cu 1.198.682 de euro. Oricum, campania prezidentiala din 2004 s-a dovedit a fi mai ieftina decat cea pentru referendum, cu aproape 400.000 de euro. PSD, PNL, PC, PRM si UDMR au cheltuit in total pentru referendum 957.141 de euro. Cei mai largi la punga s-au dovedit a fi liberalii, care au scos din buzunar mai mult de jumatate din aceasta suma, respectiv 649.919 de euro, urmati cu o contributie de peste doua ori mai mica de PSD cu 270.445 de euro. (sursa EVZ). Urmează unele comentarii ale cititorilor.


1. De la un apropiat al. lui Gheara am aflat ca de vreo doua saptamani acesta s-a intors din exilul fortat din Spania. M-am mirat atunci cum a putut sa revina dar nu mult dupa aceea am aflat si ca el a fost unul din sponsorii lui Basescu in Spania in timpul campaniei. Am e clar cum s-a putut Nicu intoarce in Romania si, in acelasi timp, se demonstreaza cum si cine l-a sponsorizat pe “cinstitul” betiv de la Cotroceni!

2.Si ce daca,are tzara Asfalt si Borduri sa se refaca contul…Cu parcurile ar fi o problema,sunt deja terminate dar facem unele suspendate,alea-s mai sigure si nu pot face obiectul unor retrocedari cu dedicatie.

3.Cine este vinovat de asta?Daca n-ar fi fost suspendat, nu s-ar fi intamplat asa ceva.

4.Mie mi se pare foarte suspecta suma cheltuita, atat de mica, inscrisa in dreptul PSD-ului. Mitingurile lor cu sau fara mititei si bere, n-au costat nimic ? In schimb, PNL-ul care nici nu s-a vazut in campania dinaintea referendumului apare cu o suma de peste doua ori mai mare decat cea a PSD-ului. De ce oare ?
citeste intreg articolul si comenteaza
joi, 14 iunie 2007

Obiectivitatea analistului/jurnalistului – o minciună frumoasă

Plănuiam să povestesc astăzi de Omar Haissam, cum l-am cunoscut şi ce ştiu eu despre toată povestea asta, dar o voi face mâine, când voi lega povestea şi de “România Liberă”.
Obiectivitatea jurnalistului/analistului a fost unul din miturile presei post-revoluţionare, marcată de cenzura comunistă. A existat o perioadă în care ziarele trăiau din tiraj, deci ziariştii chiar erau plătiţi din munca lor. Orice business-plan îţi arăta că peste 100.000 de exemplare vândute, aveai asigurat un profit rezonabil. Perioada în care EvZ avea 600.000 de exemplare şi mai trăgea şi vreo 100.000 de ex la negru, este cea la care mă refer. În anii ăia (1992-1995) se dădea şpagă ca să primeşti ziare, în perioada aia nimeni nu ne spunea ce să scriem. Eram manipulaţi de patronat, dar într-un mod subtil, de ne făceam meseria cu plăcere. Şi asta se întâmpla peste tot. Televiziuni nu prea existau, radiouri foarte puţine, nu-ţi rămânea decât pixul din dotare.
Vreau să fie clar! Şi atunci se făceau campanii pro sau contra. În 1996, Evenimentul Zilei îl toca pe Ion Iliescu, Adevărul îl apăra. Exista un ziar al guvernului “Vocea României”…Dar cel mai important era faptul că toţi eram tineri şi scriam din convingere.
Acum tinerii de atunci au devenit oameni maturi : Adrian Halpert, Sergiu Toader, Adrian Ursu, Marius Tucă, Dan Diaconescu (nimeni nu mai ţine minte că cei doi au fost colegi la Curierul naţional)… iar presa română a intrat într-o fază a mercenariatului. Eşti angajat de un patron nu numai pentru că scrii bine. Ci şi pentru că eşti prieten cu Preşedintele. Sau cu Premierul. Că-l placi pe unul din ei. Pe chestia asta scrii în ziar şi apari la TVurile şi radiourile trustului. Unde eşti plătit cu un salariu uriaş ( între 2.500 şi 30.000 de euro pe lună, cu excepţia lui Tatulici, omul care reprezintă întotdeauna excepţia care confirmă regula). Acum în cel mai bun caz apare autocenzura, în sensul în care spui ce crezi că e bine să spui!
Ar fi mult mai multe de spus, dar vă las şi pe voi! Poate că nu sunteţi de acord cu mine, dar explicaţi-mi şi mie cum se pot da salarii uriaşe unui grup de oameni pentru a apărea la o televiziune de ştiri care pierde 700-800.000 de euro pe lună de doi ani întruna?! Sau pentru a scrie la un ziar care pierde 300.000 de euro pe lună?! Pierderi acoperite din buzunarele Patronului. Care e un mogul, cu interese economice şi politice clare.
Comentaţi dacă aveţi ce!
citeste intreg articolul si comenteaza
miercuri, 13 iunie 2007

Dacă Traian Băsescu ar recunoaşte că a colaborat cu Securitatea…

Pentru că vorbeam de politica românească aşa cum nu prea mai scrie nimeni, astăzi vreau să dau o mostră.
Aseară, la Mihai Gâdea în emisiune, am comentat schimbările de discurs, aparent de neînţeles, ale lui Traian Băsescu. Cel mai controversat subiect este ca de obicei legea lustraţiei, pe care Preşedintele a susţinut-o duminică, iar luni a avansat un fost securist la gradul de general. Stanca a lucrat la Direcţia II a Departamentului Securităţii Statului, Contrainformaţii Economice, Sabotaj, iar acum este preşedintele PD. Poate că Traian Băsescu n-a făcut poliţie politică aşa cum scrie în lege, deşi cei de la Contrainformaţii Militare cerea date despre colegii de şcoală, despre cadrele militare…poate Avramides, Stanca, Antonescu şi ceilalţi bătrâni securişti din jurul Preşedintelui României au văzut (copiat) dosarul 3990. Orice om cu scaun la cap poate citi adresa trimisă de MApN pentru procesul lui Ciuvică, şi înţelege unde-i cercul de interese din jurul său. Şi atunci de ce este nevoie de atâtea complicităţi, de minciună…
Vreau să întreb un singur lucru: Dacă TB ar recunoaşte public că a colaborat cu Securitatea, v-aţi schimba părerea despre el?
citeste intreg articolul si comenteaza
marți, 12 iunie 2007

Iliuţă Naghi – Laura Andreşan de la 7 Plus…

Pentru că mi-au făcut onoarea să-mi dedice un articol cu ocazia zilei mele de naştere, vreau să le urez şi eu celor doi acţionari de la 7 Plus, un călduros “La ce mi-aţi urat voi, eu vă urez dublu!” Parcă-mi pare rău de Gică Voicu, fost coleg la Evenimentul Zilei, dar când s-a înhăitat cu fostul ospătar Iliuţă Naghi, ştia ce-l aşteaptă! Un ziar cenuşiu, făcut cu bani puţini, pentru bunăstarea familiei Naghi, care înfuleca fericită în acelaşi loc în care-mi sărbătoream ziua de naştere.

Ce mi se pare inacceptabil nu este tonul articolului, pentru că fiecare scrie după cum poate, ci caracterul jegos al celor care dau ţepe şi după aceea se numesc ziarişti. Ţeapă dată lui Mihai Cârciog, ţeapă dată lui Cristoiu, ţeapă dată investitorilor germani ( cu o banală suveică de acte, de a rămas ditamai WAZ cu o gaură de milioane şi un titlul fără conţinut), ţeapă la bugetul de stat… S-a dus întotdeauna cui i-a dat mai mult. Unii i-ar spune semi-prostituţie, alţii sindromul Dinu Păturică. Din păcate n-a învăţat că parfumul nu ţine loc de duş, ca să folosesc o metaforă. Şi atunci de ce nu-şi schimbă numele în Laura Andreşan Doi? Ar fi prima dovadă de caracter… Dacă nu v-aţi lămurit, citiţi mai departe!
citeste intreg articolul si comenteaza
luni, 11 iunie 2007

De ce (nu) ne place Băsescu?

Care sunt “butoanele” pe care apasă Traian Băsescu pentru a ne face să revenim la anii 90? Societatea românească este pro sau anti Băsescu…
Societatea civilă şi instituţiile statului stau ca hipnotizate în faţa lui Traian Cel Mare (cf. Traian Ungureanu), lăsându-l să conducă băut, să o facă pe Andreea “ţigancă împuţită”, să… bla-bla-bla!

De ce nu se lipeşte de el nici una din prostiile/mitocăniile pe care le face? Mă refer la evidentele încălcări ale Constituţiei, la minciunile spuse cu lacrima de crocodil în colţul ochiului (fraudarea alegerilor, boala lui Stolojan din campanie), la…bla-bla-bla!

De ce îi acceptăm lui Băsescu aceste excese, ca să folosesc un eufemism?

Pentru accelerarea adrenalinei am pus şi ultimul editorial al lui Ion Cristoiu, plus Doina Cornea.

Traian Băsescu se vrea Monarh Absolut
2007 06 11 de Ion Cristoiu
Domnia sa se vrea un Preşedinte Om. Şi ca Om, Traian Băsescu are dreptul nu numai la îngrijorări, dar şi la enervări (vezi smulgerea telefonului), oboseli nediplomatice (vezi aţipirea de la recenta reuniune a OSCE), crize de nervi (cum e cea provocată de faptul că premierul există), ipocrizii (vezi pledoaria de ieri pentru Legea lustraţiei, venită de la un nomenclaturist).

Vicleanul
– “E o mare sete de putere la Basescu, amestecata cu vanitate, ceea ce e foarte periculos”, declara Doina Cornea intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru ZIUA

citeste intreg articolul si comenteaza
joi, 7 iunie 2007

Coincidenţe la Hotnews şi NewsIn ( proprietar SOV, eternul admirator al lui Băsescu)

Aş dori o lămurire.
În cursul zilei am primit un mail de la o adresă dan.andronic@mpg.ro, o simulare a adresei de la Multimedia Political Communication. După care nişte ziarişti investigatori de la Hotnews şi NewsIn au “descoperit” că apare pe document o fereastră de la FOC. Deşi le-am explicat că noi traducem în engleză toate documentele primite de la PNL pentru a primi sugestii de la Tal şi Arthur, au scris ce-au vrut… (vezi mai jos)

Nu asta mă miră, pentru că m-am obişnuit cu slugărnicia sinapselor de la trustul lui SOV. M-ar interesa ce înseamnă mailul care l-am primit, poate o fi vreunul din voi mai priceput?!

Apropos, halal agenţie de ştiri care nu ştie că nu sunt preşedinte la First One Communication, dar înţeleg că au probleme cu recrutarea de personal.

STIREA NEWSIN
Dan Andronic:La cât de bine e scrisă scrisoarea lui Tăriceanu, cred că şi-a scris-o el

Autorul scrisorii prin care Tăriceanu îl sfătuieşte pe Băsescu “să stea în banca lui” este “Dan” de la compania First One Communication (n.r. condusă de Dan Andronic), potrivit ferestrei cu detalii al documentului realizat în Microsoft Word remis presei.
În scrisoarea către Băsescu, premierul îl anunţă pe acesta că refuză invitaţia la consultările cu partidele şi îi recomandă “să stea în banca lui”, subliniind că aşa procedează cu băieţelul său “când nu e cuminte”.
În proprietăţile fişierului ataşat, programul Microsoft Word oferă detalii despre subiect, autor şi companie. În fişierul care conţine textul scrisorii, la titlu este trecut “Domnule Traian Băsescu”, la autor – “Dan” şi la companie, “First One Communication”.
Cele trei indicii sunt relevate de fişier deoarece, la instalarea programului care conţine Microsoft Word (n.r.Microsoft Office), informaţiile despre compania care deţine licenţa sunt reţinute de program.
Contactat de NewsIn, preşedintele First One Communication a declarat că nu firma lui a scris scrisoarea, ci doar a tradus-o din română în engleză pentru consilierii străini ai PNL, Arthur Finkelstein şi Tal Silberstein.
“Nu am scris noi scrisoarea. Azi dimineaţă am primit-o şi am tradus-o din română în engleză pentru consilierii de imagine Arthur Finkelstein şi Tal Silberstein. Aceasta este procedura la noi: traducem toate documentele primite de la PNL. Deci, a fost vorba doar de un oficiu de traducere”, a declarat, pentru NewsIn, Dan Andronic. El a negat orice implicare în elaborarea textului, dar a ţinut să sublinieze că i-a plăcut “la nebunie ce a scris domnul Tăriceanu”.

“La cât de bine e scrisă scrisoarea, eu cred că şi-a scris-o el (n.r. Tăriceanu), a comentat Dan Andronic.
În opinia lui, prezenţa amprentelor electronice ale companiei sale în formatul electronic al scrisorii se explică prin faptul că a retrimis la PNL documentul pe care îl primise de la partid şi pe care l-a salvat în calculator.
Este o chestie normală, banală, nu e nimic ocult”, a conchis Andronic. “Credeţi că Băsescu îşi scrie singur discursurile, la cât de prost le citeşte?”, a întrebat el retoric.
Compania de comunicare şi relaţii publice First One Communication, al cărui preşedinte este Dan Andronic, a fost înfiinţată în ianuarie 2006, prin parteneriatul dintre două companii străine de lobby şi PR (GCS ISSUE Mangement, din Tel Aviv şi RSLB Partners din Washington D.C., SUA) şi compania One Communication, care activa de mai mulţi ani pe piata românească de profil. Compania a făcut campania PNL în timpul referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu

citeste intreg articolul si comenteaza


încă tânăr. încă îmi place să citesc. ascult plăci de vinil. fac politică în timpul liber. nu mă uit la T-showuri. nu citesc ziarele.

Citatul favorit

"If you take more chances, you've got more chances to win. ... If you have a low tolerance for risk, you've got a lower probability of success."
James Carville

Ultimele aparitii TV

Interviu cu Dan Andronic (de Vali Petcu)

3 august 2010
Interviu cu Dan Andronic (de Vali Petcu)
Dan Andronic la emisiunea “Stirea Zilei” (5)

Dan Andronic la em..

19 aprilie 2010
play
Dan Andronic la emisiunea “Stirea Zilei” (4)

Dan Andronic la em..

19 aprilie 2010
play
Dan Andronic la emisiunea “Stirea Zilei” (3)

Dan Andronic la em..

19 aprilie 2010
play

Comentarii recente

  • dracu: @furiosw :))) sper ca va deveni si taticul PNL cat de curand ceva mai retinut :))
  • prudent: dintre ineptiile de la RTV: A. de ce au trebuit 10 ani ca sa.. N.Popa este condamnat definitiv de UN AN. Pana ...
  • cucu: Revin cu un indemn mai vechi. RTV isti STRINGETI RINDURILE In aceste vremuri de restriste este nevoie de uni...
  • FuriousWordpressRipper: Diferenţa dintre Patriciu şi Vântu este că, în timp ce Patriciu este volubil şi comunicativ, Vântu este reţinu...
  • diaconu Eusebiu: Deoarece astă noapte nu am dormit, nopţile şi zilele în cap mi s-au bramburit, deci menţionez: întâlnitea a a...
  • diaconu Eusebiu: În virtutea faptului că sunt "diacon" propun ca de acum încolo "tata Andronic" să nu mai "fie tata Andronic" c...
  • sandman: Cronica unei morti anuntate. Pai daca tu nu tiai, care esti mina in mina cu pedeleprele, cine sa stie?

Top comentatori

 

Tag cloud

 
mailto
Copyright © 2010 Dan Andronic