Stiti ca a castigat Oprescu, iar Cristi Diaconescu e distrus, a anuntat ca se mai gandeste daca el si PSD vor mai participa la aceste alegeri.

Cea mai tare faza : cineva era cu oamenii lui tataie, la un birou, asteptau verdictul. Tataie nu e in tara. Reactia lui telefonica, pentru omul de baza care l-a sunat : Bravo, stiam. Avem candidat !

Iliescu se intoarce maine in tara. Mi-e foarte clar ca daca in varianta desemnarii lui Oprescu de catre PSD, acesta ar fi fost sabotat de catre org. lui Vanghelie, acum se formeaza alte 2 tabere : Diaconescu, Vanghelie, Geoană etc. si tabara lui Tataie care o sa-l sprijine aproape pe fata pe Oprescu. Maine se va declansa jihad-ul in PSD.

O sa auziti de o serie de intalniri de taina, cand lumea face oua rosii.

P.S. Doar Orban pare fericit

Citeam pe blogul lui Ovidiu Zară despre o întâlnire de taină între Vasile Blaga şi Cristian Diaconescu, la restaurantul Roma de pe Dorobanţi. Ovidiu o lega de respingerea candidaturii. Poate că are dreptate, dar eu am alte informaţii. Un singur amendament am la postul lui Ovidiu Zară: dacă doreau să se întâlnească fără să-i vadă nimeni, nu se duceau pe Dorobanţi, unde e plin de paparazzi.

Cum a fost lucrat Oprescu? Banal! Echipele care i-au strâns semnăturile erau împănate cu oameni ai unui partid politic, nemulţumit de candidatura lui Oprescu. Acelaşi partid care ieri a lansat pe piaţă zvonul că peste 26.000 de semnături sunt false, deci dacă Oprescu insistă se poate ajunge şi la acuzaţii de fals şi uz de fals.

De cine a fost lucrat? Două personaje au colaborat intens: primul este prietenul lui Oprescu, al doilea este membru în stafful de campanie al unui partid. Acelaşi partid nemulţumit…

Trebuie să recunoaştem că strategia a fost genială, iar aplicarea impecabilă.

Care sunt cele două personaje? Vă las să vă daţi voi cu părerea, eu doar am pus cap la cap nişte informaţii. Nu le pot da numele pentru că-i cunosc pe amândoi şi am asistat, fără să înţeleg iniţial despre ce e vorba, la preparativele care s-au făcut pentru raderea lui Oprescu.

De ce? Pentru că la Bucureşti se pune de un blat PSD_PD-L. Primul blat major al actualei configuraţii politice. Aşa cred că trebuie citită întâlnirea Blaga-Diaconescu

Cineva că se chinuie să-l scoată din cursă. Îi verifică semnăturile mai abitir ca miliţienii bişniţari de pe Litoralul lui Ceauşescu. I-au infiltrat oameni în stafful de campanie, fac presiuni asupra sa, culmea, taman când Oprescu s-a decis să muncească. Pentru că voi nu ştiţi, dar principala acuză care i-a adus-o organizaţia de Bucureşti a fost aceea că întârzie mai mereu la program. Ceea ce era adevărat, dar vangheliştii uitau că Oprescu aducea voturi, nu mai multe ore lucrate. L-am văzut la televizor când şi-a depus candidatura, iar la Realitatea TV o fostă consilieră prezidenţială (bineînţeles că e de-a lui Băsescu) convertită în analist politic îi plângea de milă că arată obosit, că nu e sigur pe el. Normal, fată dragă, şi tu ai fi dacă n-ai dormi o noapte ca să verfici mii de semnături. Ultima găselniţă e diferenţa între CNP şi seria de buletin…

Sunt curios dacă vor merge cu ticăloşia până la capăt. Oricum îi ridică încet, dar sigur, un piedestal.

P.S. Am aflat că Geoană l-a făcut pe Cristi Şuţu, “jigodie”. Pe Geoană îl înţeleg, dar nu pricep de ce se miră Cristi…

“La exact un an de la suspendarea preşedintelui Băsescu, deşertificarea continuă. Luat sub protecţie de alegători, preşedintele Băsescu a fost salvat. Cu această victorie categorică, dar cenzurată, veştile bune se încheie”. Restul îl găsiţi aici. Vi se pare că e unul din analiştii-tonomat, categorie înfierată de Preşedintele nostru?

Pe vremea când conduceam departamentul de ştiri la Prima TV, cred că în 1998 sau 1999, am fost trimis de SBS într-o călătorie de documentare la una din televiziunile lor din Ungaria. Era primul contact pe care-l aveam cu teoriile de management de tip american. Acolo am văzut, uimit, cum nişte programe care la noi rulau pe vremea aia la Tele 7 ABC făceau audienţe incredibile la ei. L-am întrebat pe directorul de programe care-i şmecheria. Mi-a spus ceva ce n-am uitat niciodată: Nu există program sau film prost. Există doar filme şi emisiuni programate prost…

Revin la subiect: Robert Turcescu. Îl cunosc destul de bine. Prin 2000 eram managerul general al Realităţii. Atunci i-am propus să facă un talk-show politic. I-am sugerat şi numele: 100 la sută, iar poanta cu bilele am scornit-o împreună. Am conceput un format în care orice om politic era călcat în picioare. Dacă era “blat” se vedea imediat. Aşa eram puşi amândoi la adăpost de intervenţii. Era nevoie de aer proaspăt la Realitatea, iar succesul a fost imediat. 2-3 puncte de audienţă pe seară, uneori făcea şi 5…Partea care mă interesa era alta! Jurnalul de la ora 21.00 pe care-l vroiam cel mai puternic program al zilei, intra cu cel puţin 1 punct de audienţă. Lecţia SBS.

Secretul a fost programarea: de la ora 20.00, atunci când nimeni nu discuta politică.

Mutarea lui Robert T. la concurenţă cu Mihai Gâdea a fost începutul sfârşitului. O tâmpenie de programare care a distrus un talk-show bun. Şi a îngropat intervalul de la ora 20.00 la 21.00 în anonimat. Un exemplu de Aşa Nu! Paradoxal Realitatea TV l-a făcut şi mai puternic pe Mihai Gâdea, aducând în acea zonă orară un potenţial de audienţă mai mare. Care avea de ales. Şi care-l alegea pe Mihai plus Cristoiu, plus Valentin Stan, plus Paler, de cele mai multe ori.

Dacă aş fi în locul lui Robert T. aş pleca de la Realitatea TV. E un drum închis. Iar Tatulici, pe care-l întrezăresc în spatele manevrelor, nu-l mai vrea.

Voi ce i-aţi recomanda lui Robert?

Am fost pentru 2 zile la Kiev, pentru a vedea cum curge campania municipală de acolo. Întrucât lucrăm şi cu unul din candidaţi, am vrut să văd cum se comportă partidele ucrainiene ca să câştige Primăria Kievului. Şocul iniţial a fost destul de puternic. Pe lângă aspectul monumental al oraşului, ce are încă un parfum comunist puternic, combinat cu opulenţa specifică adevăraţilor oligarhi, m-am simţit ca în România anului 1996.

Discutând cu echipa de comunicare, i-am întrebat cum fac cu advertorialele. Au fost miraţi…Păi, la noi e pe bani!, mi-a spus cineva. Ok, şi la noi e pe bani. Nu, nu…n-aţi înţeles. Articolele le scriu staff-urile candidaţilor, le semnează ziaristul şi sunt plătite redacţiei. Prin contract. Sistemul funcţionează  nu numai pentru  presa scrisă, dar şi pentru televiziune. E un climat politic în care cine pierde trebuie să se aştepte la represalii. Actualul primar ( care a dat pensii municipale de 60 de dolari înaintea alegerilor!!!) a fost acuzat de ministrul de interne într-o conferinţă de presă că are 7. 000 (şapte mii) de hectare în Kiev, terenuri furate sau cumpărate prin interpuşi. L-a bufnit râsul şi i-a spus ministrului să dovedească…

Concluzia mea: Băsescu e un mare democrat!

P.S. Pentru că cei de la Realitatea TV s-au gândit să-l întrebe pe Sorin Oprescu dacă eu îl susţin, deşi ştiau că am contract cu PNL, vreau să le transmit că n-am mai vorbit cu Sorin Oprescu de 6-7 luni de zile. Îi înţeleg că sunt deranjaţi de posturile mele referitoare la SOV, dar n-am ce să le fac…

Am şi eu o întrebare:

E adevărat că SOV finanţează campania unui partid ce are un candidat cu şanse mari pentru Primăria Capitalei? Să-l întrebe Reporterii Realităţii dacă nu care cumva a dat până acum vreo 700.000 de euro. Din banii câştigaţi cu sudoarea frunţii sale…

Daţi cu tastatura în mine! Astăzi am chef să stau în casă (nu ştiu dacă-mi reuşeşte până la urmă…) şi vreau să vă răspund la întrebări. Promit să nu evit nici una , cât de cât cuviincioasă.

Am urmărit atent ceea ce s-a întâmplat în culisele alegerii candidatului PSD pentru Primăria Capitalei. Miron Mitrea, cu care m-am văzut cu 24 de ore înainte, era candidatul partidului. Avea idei clare despre campanie, soluţii, primari de sector… Ceva s-a întâmplat în noaptea de joi spre vineri! Unul din liderii PSD mi-a spus că dosarul trimis la DNA exact în momentul în care şi-a anunţat candidatura a fost semnalul dat lui Mitrea că nici nu trebuie să-i treacă prin cap să candideze. Şi i-a trecut!

Ziarele comentează candidatura lui Cristi Diaconescu ca pe o soluţie de sacrificiu. Eu aş comenta-o ca pe o nouă victorie a lui Viorel Hrebenciuc. Hrebenciuc a dovedit că-i rămâne fidel lui Mircea Geoană, că-l sprijină indiferent de trendul partidului. Totodată m-aş uita la această candidatură şi ca la un semnal clar privind un compromis între PSD şi PD-L.

Să mă explic: Mitrea şi Oprescu erau candidaţi periculoşi pentru Vasile Blaga, cu şanse mari de victorie. Amândoi luau mai multe voturi decât partidul. Diaconescu pleacă de pe locul PSD, fiind chiar sub scorul partidului. Nici el nu crede în candidatura lui, d-apăi alţii… Dacă Mitrea sau Oprescu câştigau Capitala, preluau partidul de la Geoană. Pe de altă parte, Cristi Diaconescu, un alt posibil contracandidat al lui Geoană, va fi trecut pe linie moartă după eşecul de la Bucureşti. Aparent numai avantaje pentru tandemul Geoană- Hrebenciuc. Dar marele câştigător este Vasile Blaga, care a primit un traseu mult mai liniştit.

Punem pariu că în urma deciziei de ieri a PSD, Ludovic Orban intră în turul doi?

De ceva vreme mă uit la revitalizarea scandalului FNI, prin eliberarea Ioanei Maria Vlas. Plus amendarea repetată a lui Vântu pentru neprezentarea în instanţă. Pentru că mă duc des la guvern, trecând pe strada Paris mă intersectez periodic cu maşinile de poliţie care înconjoară casa lui Vântu în speranţa că-l aduc la tribunal. Mă amuză spectacolul…- am mai văzut pe vremuri. Şi nu le-a folosit la nimic.

De ce nu se prezintă Vântu la proces? Crede că va fi arestat, mi-a spus un lider politic important. Sau inculpat, mi-a completat altul. Nu cred în nici o variantă. Cred însă în orgoliul lui Vântu de a dovedi că Justiţia este mai slabă ca el!

Ieri, stând de vorbă cu un prieten, apropiat de SOV, am aflat că Tatăl FNI nu prea mai are bani. De-abia de aici pot începe problemele. Şi explicaţiile. Din acest motiv a pierdut meciurile din Divizia Naţională. Din acest motiv a reziliat contractele cu Robert Turcescu şi Andrei Gheorghe, care-l costau peste 1 milion de euro pe an. Din acest motiv e “hărţuit”.

Cine-i în spatele campaniei? Băsescu! E convingerea mea fermă. Rezultată din summitul NATO. De două ori, pe vremea lui Emil Constantinescu şi pe vremea lui Adrian Năstase, am asistat, din apropierea Lui sau a Puterii, la încercarea americanilor de a-l scoate pe Vântu de pe piaţa românească.

Care-i scopul? Cel de mai sus. Plus stilul absolut personal al Preşedintelui. Care-şi “omoară” oamenii care l-au ajutat la un anumit moment. După principiul: Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase. Vorba lui Cristoiu: Cu Băsescu e mai sigur să fii duşman, decât prieten!

De povestea asta ştiam mai de mult. Am evitat să scriu despre ea pentru că n-am vrut să declanşez o isterie colectivă. Pentru că ceea ce s-a întâmplat la ultimul CSAT are o explicaţie profund nedemocratică: serviciile de informaţii şi DNA vor să asculte telefoanele mobile după cum îi taie capul! Sau după interese politice.

Puţină lume ştie că din anul 2000 serverele companiilor de telefonie mobilă se află într-un spaţiu controlat de SRI. Nu m-am lămurit dacă sunt serverele principale, sau doar nişte clone, dar înclin spre a doua variantă. Din acest motiv Vodafone, Orange sau Romtelecom nu au nici un control asupra modului în care sunt efectuate înregistrările de către serviciile de informaţii. Care pot asculta pe cine vor, când vor…

Problema a apărut acum câteva luni când Vodafone, cred, a cerut să i se predea serverul şi a interzis accesul la data de baze oricărui serviciu de informaţii în alte condiţii decât cele specificate în lege. Respectiv a cerut să i se prezinte mandatul de ascultare, urmând ca operaţiunea să fie efectuată sub supravegherea reprezentanţilor săi. Serviciile de informaţii au protestat, s-a ajuns ca la ambasada Angliei să fie organizată o întâlnire de mediere, dar fără rezultat. Argumentul forte al operatorilor de telefonie mobilă: potrivit legislaţiei comunitare, foarte dură, sunt obligaţi să asigure confidenţialitatea convorbirilor clienţilor săi. Obligaţie prevăzută în contractul încheiat cu fiecare posesor de număr. Obligaţie pe care nu o pot îndeplini în condiţiile în care nu ştiu ce fac serviciile de informaţii şi DNA pe serverele lor. Imaginaţi-vă că fiecare client ar putea da compania de comunicaţii în judecată pentru că nu-şi respectă obligaţiile contractuale!

Summitul NATO a fost pretextul ideal pentru a forţa o decizie. Scandalul în CSAT a fost major, dar până la urmă voinţa serviciilor de informaţii a devenit decizie, sub pretextul asigurării securităţii şefilor de stat.

Problema însă rămâne şi mă întreb unde sunt măreţele ONG care se ocupă cu apărarea drepturilor omului? Sub fundul lui Băsescu…