Nu e un mesaj sexist! Când spun că m-am săturat de curve mă gândesc şi la prostituatele de sex masculin, iar când vorbesc de proşti mă gândesc şi la suratele lor. Ce mă face să spun asta? Câteva întâmplări din ultimele zile.

Acum puţin timp, un candidat la alegerile locale îmi spunea : ” Băi Dane, parcă au înnebunit! Cer sute de mii de euro ca să nu te atace, după care trebuie să mai dai şi la reporter şi la cameraman.” Dar de ce daţi, stimaţi candidaţi? De ce nu face nici unul din ei, la Bucureşti, Cluj, Iaşi sau Călăraşi o conferinţă de presă în care să spună cât i s-a cerut şi de către cine?

De ce nu povesteşte nimeni de cei 6-7 milioane de euro aruncaţi de un candidat în alegerile pentru Capitală?

Pentru că merită! Sau pentru că până la urmă are şi Băsescu dreptate atunci când vorbeşte de sistemul ticăloşit! De balturile între politicieni. Uitând să spună că este unul din beneficiarii sistemului. Care era la fel de ticăloşit şi înainte ca el să ajungă Preşedinte.

Aseară m-am întâlnit cu Andrei Gheorghe. Ne-am salutat şi atâta tot. Doar că mi-am adus aminte de întâmplările lui. Şi pentru că tot m-am încrucişat cu Vântu pe drumurile patriei, m-am gândit să vă spun ce cred despre scandalul care i s-a pus în cârcă: Andrei Gheorghe era de mult timp în dizgraţia “Părintelui FNI”. Împins de la spate de Tatulici, Vântu i-a concediat pe Gheorghe şi Turcescu. Numai că lui Andrei a vrut să-i pună şi o piatră de gât, şi aşa s-a născut scandalul cu poliţiştii. Am experimentat treaba asta într-o perioadă în care poliţia rutieră m-a oprit de 3 ori în două zile. Cea mai gravă infracţiune: depăşisem cu 12 kilometrii la oră viteza legală în Bucureşti…am înţeles ceea ce era de înţeles şi am schimbat maşina. Nu m-a mai oprit nimeni.

Vorbeam de curvele masculine. Anca Alexandrescu, mult mai informată decât mine, menţionează orgia “societăţii civile” care încearcă să-l apere pe Blaga, somându-i pe Diaconescu şi Oprescu să se dezică de Iliescu. Absolut corect, dar nu mă mai miră. Dragă Anca, uită-te şi în jurul tău şi o să vezi mult mai multe exemple. De la ziarişti la politicieni. O să găseşti exemple de la “Cotidianul” până la TVR. Trecând pe culoarele Parlamentului. Dar, le cunoşti mult mai bine decât mine…

Exemplele pot continua.

Cred că de fapt mi-e lehamite.

Lehamite. Cred că ăsta-i cuvântul potrivit.

Excepţională postare, în preziua alegerilor, nu-i aşa?

Îl ascult pe Doctor de câteva zile perorând pe tema unei posibile faude la alegeri. Argumente? Buletinele tipărite în plus, sondajele INSOMAR, sistemul ticăloşit..

Credeţi că există vreun dram de adevăr în teoria lui Oprescu? Vreau să văd care sunt părerile voastre, după care o spun şi pe a mea…

Eu cred că are dreptate…

Sau mai corect spus, are pe undeva, ceva dreptate!

REDAU UN ARTICOL DIN “GANDUL” DEDICAT CAMPANIILOR ELECTORALE:

“Conf. dr. Alfred Bulai, SNSPA, sociolog, consideră că niciunul din cele patru sloganuri nu are forţă şi nu este foarte pertinent. Cel mai bun i se părea sloganul iniţial al lui Oprescu, „Independent politic, dependent de voi“, pentru că avea o construcţie simetrică bazată pe aşa-numita tehnică a contrapunctului (independent/dependent), era individualizator şi exprima ceea ce era mai important: faptul că el s-a dezis de clasa politică. „Noul slogan însă, „Primul pentru Bucureşti“, este extrem de banal“, crede Alfred Bulai.

Despre sloganurile lui Vasile Blaga, „Soluţii, nu discuţii“ şi „Blaga. Dintr-o bucată“, Alfred Bulai spune că sunt greu de armonizat cu sloganul naţional, altfel bun, al PD-L-ului, „Facem ce trebuie“. „Sloganul său mizează pe o variaţie a unui clişeu des folosit în politică: fapte, nu vorbe. Cele două formule disparate ar putea fi folosite de către oricine“.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre enumerarea care apare încă pe multe dintre afişele electorale ale lui Ludovic Orban: „experienţă, strategie, spirit de echipă“. „Acestea sunt calităţi pe care oricine şi le poate trece într-un banal CV“.Un slogan nu numai slab, dar şi contraproductiv, este, în opinia lui Bulai, şi cel al lui Diaconescu, „E timpul să schimbăm Bucureştiul“, cu varianta „Eu pot schimba Bucureştiul“. Ideea de schimbare e slabă, desuetă, pentru că Bucureştiul actual se schimbă sub ochii noştri de la un an la altul: „În plus, electoratul tradiţional al PSD-ului nu prea agreează schimbările, e mai curând adeptul stabilităţii“.

Lingvistul îl pică pe Diaconescu

Nici din punct de vedere lingvis­tic sloganurile adresate bucureştenilor nu debordea­ză de imaginaţie. Prof. univ. dr. Rodica Zafiu de la Universitatea din Bucureşti, specialistă în retorică şi argumentare, crede că fostul slogan al lui Sorin Oprescu era cel mai bun pentru că avea „meritul de a pune în prim-plan un atu al candidatului (independenţa) şi de a sintetiza o linie de argumentare (raţionamentul: tocmai pentru că sunt independent politic, sunt dependent de alegători, deci le voi fi dator, fidel etc.)“.

În noul mesaj, „Primul pentru Bucureşti. Sorin Oprescu independent“, „regăsim cuvântul-cheie independent, dar şi un joc de cuvinte (prim = primar), mai puţin justificat din punct de vedere raţional“.Un slogan acceptabil i se pare lingvistei „Punem Bucureştiul pe roate“ al lui Orban, pentru că „e bazat pe o expresie colocvială care trimite aluziv la chestiunea traficului, probabil cea mai mare nemulţumire bucureşteană. Pluralul poate fi interpretat ca un angajament al echipei politice, dar şi ca un act de asociere a cetăţeanului la o acţiune simplă şi firească (desemnată printr-un prezent cu valoare de viitor cert)”.

Sloganurile lui Vasile Blaga, alcătuite din enunţuri eliptice, descriu un candidat care tace şi face. „Soluţii, nu discuţii“, având avantajul scurtimii şi al formei rimate şi ritmate, „evocă un gospodar, un pragmatic, un tehnician (presupunând că politica, cu dezbaterile ei, e compromisă în ochii votantului)“.

În fine, cel mai slab din punctul de vedere al artei retorice este sloganul lui Cristian Diaconescu, „în primul rând, pentru că nu face decât să preia un cuvânt-emblemă din trecutul adversarilor politici, probabil în virtutea presupunerii că inversarea de poziţii se rezolvă automat cu aceleaşi mijloace“. Sloganul schimbării sună deja cunoscut, ba chiar uzat, riscând să creeze confuzii. În plus, Rodica Zafiu e de părere că bucureştenii, în ciuda indignărilor, nu vor să-şi schimbe oraşul din temelii: în acest sens, „verbul a schimba e deopotrivă prea banal şi prea radical…“.

Psihologul alege Orban

Un slogan are în vedere nu numai preferinţele politice ale electoratului şi capacitatea candidatului de a persuada, ci şi orizontul de aşteptare al cetăţenilor. Cristina Călărăşanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti, a analizat cele patru sloganuri din punctul de vedere al raportului pe care candidatul îl stabileşte cu alegătorii săi.

„Primul pentru Bucureşti“ scoate în evidenţă conştiinţa superiorităţii lui Oprescu, dorinţa de a reuşi prin propriile forţe“. Celălalt slogan era mai bun „pentru că avea ca suport şi nevoia de celălalt, de voi, de implicarea şi susţinerea cetăţenilor; era sloganul unui parteneriat“.

Mesajul lui Blaga conţine cuvinte-cheie care denotă dorinţa de acţiune, de a face, exprimă nevoia de concreteţe, dar şi ideea de autoritar, de soluţie gata oferită, care nu admite alte opinii. „Este sloganul unui om care doreşte să se impună, considerând că autoritatea înseamnă siguranţă“. Psihologul consideră că şi sloganul lui Orban este unul dinamic, centrat pe acţiune, numai că, spre deosebire de mesajul lui Blaga, acesta implică şi o invitaţie la munca în echipă prin folosirea pluralului de incluziune punem.

În schimb, sloganul lui Diaconescu i se pare Cristinei Călărăşanu unul cu două tăişuri, întrucât „schimbarea poate capta interesul oamenilor, dar poate crea şi senzaţia de nesiguranţă, de confuzie, de ştergere a reperelor existente“.

În concluzie

Sorin Oprescu făcea mai bine dacă rămânea la vechiul slogan, cel nou fiind comun, Blaga foloseşte nişte clişee lingvistice pentru a exprima ideea de autoritate, de pragmatism, iar Ludovic Orban are un slogan bun, însă nu suficient de penetrant. Cel mai puţin inspirat este mesajul lui Cristian Diaconescu, care mizează pe un atribut (schimbarea) impropriu partidului ce-l susţine (PSD) şi fără priză reală la electoratul său.

Vasile Blaga: „Soluţii, nu discuţii”

Puncte tari: lasă impresia unui om autoritar, care ştie ce are de făcut.

Puncte slabe: dă senzaţia că refuză confruntarea.

Cristian Diaconescu: „E timpul să schimbăm Bucureştiul”

Puncte tari: schimbarea poate capta interesul şi poate da o senzaţie de dinamism.

Puncte slabe: mesajul e foarte general, creează confuzie, electoratul PSD nu prea agreează „schimbarea”.

Sorin Oprescu: „Primul pentru Bucureşti. Sorin Oprescu independent”

Puncte tari: scoate în faţă independenţa şi supe­rioritatea candidatului.

Puncte slabe: un mesaj care poate fi demontat uşor arătând „dependenţa” politică a candidatului.

Ludovic Orban: „Punem Bucureştiul pe roate”

Puncte tari: dă senzaţia unui candidat dinamic, arată spirit de echipă, trimite la problema traficului.

Puncte slabe: nu e suficient de penetrant, nu-ţi rămâne în memorie.

VOI CE PARERE AVETI?

Se spune că fericirea nu se cumpără, dar sunt şi momente în care banii valorează cât o nouă viaţă.
S-a născut pentru prima dată acum 18 ani, iar acum un an Dumnezeu i-a dăruit o a doua şansă pentru că a meritat-o. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci când totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe.
O zi normală, antrenamentul obişnuit… nimic nu anunţa tragedia ce urma să se petreacă. Mergea cu bicicleta alături de colegii săi, aproape că mai pusese o cărămidă la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toţi anii de muncă, toate visele sale s-au năruit într-o clipă. Piramida succesului s-a dărâmat într-o secundă fără nicio remuşcare, fără nicio urmă de tristeţe într-o groapă imensă, aceeaşi groapă pentru care timpul s-a oprit câteva săptămâni.
”Ştiu că mergeam cu bicicleta în timpul antrenamentului, alături de colegii mei Cristina şi Cristi, când, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi (…). Am uitat de ea, am încercat să frânez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întâmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă.” (fapt confirmat!!!)
De atunci timpul s-a oprit, parcă indiferent de consecinţele situaţiei. Drumul până la spital a fost un calvar (”mă vedeam în oglindă, plină de sânge pe faţă şi, speriată, credeam că voi muri”). Dar ceea ce a urmat întrece limitele umanului.
Sperau că odată ajunşi la instituţia pentru care viaţa e mai presus de orice, suferinţa şi durerea vor înceta să avanseze în corpul şi sufletul unei nevinovate. Dar parcă totul se împotrivea. Aştepta ca cineva să o salveze, să învârtă cheiţa norocoasă, pentru a elibera timpul. Dar nu a fost aşa. Singurul salvator a lăsat-o să lupte singură.
”Mi s-a spus că nu e medicul neurochirurg în spital. Nu e permis ca o unitate de talia celei de la Ploieşti să stea în baza unui singur medic-care e sau nu e în spital, vrea să vină sau nu de acasă-totuşi în joc e viaţa unui om.”
Până la urmă salvarea părea că va venii din partea altcuiva. Era o cursă contra cronometru, dar cine ar fi trebuit să-şi dea seama, nu a făcut-o. Minutele se scurgeau, dorinţa de a continua să lupte se pierdea printre vise. Şi nimeni nu o ajuta.
”Am fost duşi nu ştiu unde, la un medic, presupun de gardă. Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Până nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie pentru că fata avea un inel în buric. Ea îi tot spunea că numai aude, că începe să nu mai vadă şi plângea că, dacă închide ochii, moare.”
Se gândea dacă mai are pentru cine şi pentru ce să se zbată atâta. Indiferenţa celor din jur, celor care trebuiau să o ajute o descuraja din ce în ce mai mult. Ştia totuşi că nu e chiar singură şi că trebuie să lupte, asta dacă mai vroia să reconstruiască piramida succesului. Dar încetul cu încetul, speranţa că va reuşi se desprindea de sufletul ei provocându-i şi mai multă durere.
”Abia după ce a intrat în comă au adus o anestezistă de la Boldescu, au intubat-o şi am plecat cu salvarea la Bucureşti, unde am ajuns la 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au văzut-o. Doctorii mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieşti au ţinut-o până seara.” (între 11 şi 19 a fost ţinută pacienta la Spitalul Judeţean din Ploieşti)
Se părea că cedase. Nici măcar spiritul ei de învingătoare nu mai suporta durerea şi suferinţa. Însă, pe cei puternici, Dumnezeu nu-i uită niciodată. Miracolul aşteptat atâta vreme s-a îndurat să se producă. Cheiţa câştigătoare a fost întoarsă în clanţa timpului. Câte o rază de lumină apărea după uşa deschisă. Reuşise să pună prima cărămidă la piramida supravieţuirii. Acum trebuia să găsească puterea şi sprijinul pentru a continua.
”Mi s-a spus că am stat trei săptămâni în comă, dar eu nu-i amintesc nimic.”
Văzând că a trecut peste cel mai greu obstacol, credea că totul va fi din ce în ce mai uşor de acum. Dar nu a fost aşa. Vestea că nu va mai putea face sport cel puţin pentru o vreme sau chiar niciodată aproape că a sfărâmat orice piramidă.
Însă ştia că d-abia a renăscut şi va trebui să ia totul de la început, de la zero. A reînvăţat să meargă, a reînvăţat să vorbească, a reînvăţat să mănânce. Şi a reuşit. Pas cu pas, zi de zi, doar dorinţa şi siguranţa că va izbuti să învingă orice barieră au ajutat-o. Doar că acestea nu sunt mereu suficiente.

Personajul principal al poveştii este Oana Anesia Opincariu, din Ploieşti. S-a născut pe 14.09.1989 şi este legitimată la CS Petrolul Ploieşti. Practică patinaj viteză, un sport care la în ţara noastă nu este deloc dezvoltat, dar în ciuda acestui fapt ea a obţinut la juniori, dar şi la seniori, rezultate excepţionale, având 99 de medalii obţinute la concursuri. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză, juniori(Alkmaar, Olanda), a câştigat două medalii, aur la proba de 3000 m şi argint la 1500 m. După ce a făcut pasul decisiv, trecând la senioare, performanţele Oanei nu au încetat să apară, dovedindu-se marea speranţă a patinajului viteză. Campionatele Europene de seniori, desfăşurate în Italia, românca a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bună evoluţie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziţia a 16-a, devansând-o şi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentată şi totodată a stabilit un nou record naţional. Tot în 2007, a primit şi o bursă de pregătire în străinătate de la forurile europene. Se pregătea intens pentru Campionatele Mondiale din China, însă în luna iunie a suferit un grav accident.
În timpul unui antrenament, Oana a căzut de pe bicicletă şi s-a lovit la cap. încercând să ocolească o groapă din asfalt. A fost diagnosticată cu hematom subdural fronto-temporal şi traumatism cranio-cerebral. Din cauza îngrijirilor de proastă calitate de la Ploieşti, starea de sănătate s-a agravat simţitor. A fost trimisă la Bucureşti, unde a stat internată 4 luni, dintre care 3 săptămâni în comă, timp în care a suferit o intervenţie chirurgicală. După ce a început să-şi revină, ea a fost nevoită să înveţe totul de la început, neputând vorbi, mânca sau merge. În prezent, Oana urmează programe de recuperare în ţară, însă pentru a-şi reveni complet, este nevoită să plece în Austria pentru a se trata şi pentru a-şi îndeplini visul de a merge din nou pe patine. Costurile deplasării şi internării într-o clinică din Viena sunt foarte mari, ajungând la 12000 euro/lună. Părinţii ei au făcut tot ce au putut până acum pentru a o ajuta şi a-şi vedea fata din nou fericită, însă acum nu mai au posibilităţile financiare pentru a o susţine aşa cum trebuie.
Toţi cei care cred în Oana şi doresc să o ajute să-şi îndeplinească visul sunt rugaţi să depună bani în conturile:
Titular: Opincariu Anesia Oana
Banca: BRD
RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000
EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000

Articol preluat de la Al. Petria. Mi-a cerut ajutorul şi vreau să-l las pe blog toată săptămâna, pentru că sunt sătul de politică şi pentru că vreau să-mi reamintesc că omenia are legătură cu oamenii. Care nu sunt numai votanţi, ţinte demografice, telespectatori, membri de partid, mâncători de mici şi băutori de bere electorală…

Ce faci Dorele.. ai fost la mare ??? ))))))) Caterinca de zile mari…

Asta ca sa nu uitam ce tampitzi sunt unii candidati si cat pierdem votandu-i…

Vanghelie are un spot anti-mafie…Te face sa-l votezi?

Cum va place propunerea venita de la unul din apropiatii lui Vanghelie? Daca ati sta in sectorul 5 si nu ati avea nici o informatie despre Vanghelie, ati pune stampila pe el dupa vizionarea spotului?

StarWarza2 – Impostorii Contraataca

O alta sugestie de spot anti-PD_L. Ma amuza din ce in ce mai tare…
dati-mi exemple de campanii anti-PNL şi anti-PSD, sa nu zica lumea ca-s “partial”!

Blaga la Capitală! Un spot haios de atac…Finalul e cel mai bun. Din toate spoturile pe care le-am vazut pana cum pe YouTube.

Am aflat ce n-au vrut să spună INSOMARii lui Vântu. În turul doi, Oprescu are 4 procente în faţa lui Blaga. O fi mult, o fi puţin? Pe la PSD se vorbeşte despre un aranjament Iliescu-Băsescu pentru Bucureşti, în care fiecare îşi rezolvă problema. În partid.

Ceea ce mă face să spun: Vasile, de ce ţi-e frică, de aia nu scapi!

Părerea mea…

Părerea voastră?