De câteva zile se discută intens despre o împăcare a liberalilor cu Băsescu. Speculaţiile sunt alimentate de prestaţia neaşteptat de blândă a Preşedintelui (PD-L) în raport cu executivul condus de Tăriceanu, de tonul conciliant pe care l-a avut Băsescu în ultima vreme, plus de analiştii-tonomat îndopaţi cu mii de euro pentru a proclama Marea Împăcare. Pe care o cere Ţara şi pe care o vede numai trustul lui SOV.

Ieri am scris un post legat de schimbarea de atitudine a Preşedintelui. Învârtindu-mă toată ziua printre liberali nu auzisem nici un cuvânt legat de o asemenea posibilitate. De aceea poate că nu i-am dat suficientă atenţie. Însă, tot ieri, istoricul Dan Petre mi-a povestit că a fost invitat la o dezbatere la ILI, una din fundaţiile liberale, la care a participat şi consilierul prezidenţial Cristian Preda. Spre surprinderea tuturor, prezidenţialul Cristi Preda a pledat pentru o reapropiere a PNL de PD-L spunând că “aliaţii naturali ai liberalilor sunt popularii, adică PD-L”. Mai mult, în particular, acelaşi consilier prezidenţial a încercat chiar să sugereze medierea unei întâlniri între Băsescu şi Tăriceanu.

Nu e treaba mea să comentez o asemenea posibilitate. Personal, nu cred în ea. Vreau doar să identific cauzele. Una din ele e scăderea în sondaje a lui Traian Băsescu, de luni bune fiind sub 48 la sută la capitolul încredere. După cum spunea Dan Petre, Băsescu stă mai rău decât Constantinescu în ultimul an de mandat. O a doua cauză e rezultatul slab al PD-L, în special pierderea Bucureştiului. Care ne duce la a treia cauză. Spaima lui Băsescu de candidatura lui Oprescu. Iar a patra cauză e celebrul instinct de supravieţuire al lui Zeus. Se apropie alegerile, iar cu un partid de 30 la sută nu face faţă nici în primul tur…

P.S. Ca să-l liniştesc pe Cristi Şuţu, pot să-i spun că m-am interesat cine sunt consultanţii britanici de care m-a tot întrebat ieri. Cu o satisfacţie ascunsă, doar-doar o da ştirea că am rupt contractul cu liberalii. Sunt veniţi de la Partidul Liberal-Democrat din Marea Britanie şi vor ţine un seminar despre votul uninominal. Iar contractul cu liberalii merge înainte. Şi poate de la 18 la sută, sărim la 20. Sau 23 la sută. Apropos, Cristi erai sincer când mi-ai spus că vrei să pleci de la “Cotidianul” ? Că vrei să vii la noi, la firmă? 

Nu ştiu dacă dacă aţi observat dar, în ultima vreme, Băsescu tace din ce în ce mai mult. Mi se pare prima manevră deşteaptă pe care o face. Ce, sau mai corect cine, stă în spatele Noului Băsescu? Sau a învăţat din greşelile pe care le-a făcut în ultima vreme.

Se prefigurează tactica lui Băsescu pentru alegerile din noiembrie: împingerea intelectualilor la atac! Pe post de mercenari, trimişi să se bată acolo unde reprezentanţii PD-L nu au credibilitate. Uneori stau şi mă întreb de unde vine această atracţie a unor cetăţeni cu facultăţile la ei către modelul de politician reprezentat de Traian Băsescu. Vreau să fie clar! Traian Băsescu are resurse politice enorme, dar stă jalnic la capitolul cultură. Îmi aduc aminte cum îmi povestea unul din consilierii săi odiseea cu “De ce iubesc femeile” a lui Cărtărescu. Au ales, la Cotroceni, acest exemplu de strădanie culturală a Preşedintelui pentru că li s-a părut că se potriveşte cu profilul de personaj pe care doreau să-l creeze. I-au propus să spună că a citit această carte, dar Traian Băsescu n-a făcut-o nici în ziua de azi…

S-a înrolat Cătălin Avramescu! Uşor penibil, tinând cont de explicaţiile pe care le-a dat, mai ales avându-l în spate pe miliardarul Adrean Videanu. Din analist independent a devenit tonomat prezidenţial fără să clipească. Din consilier la Cotroceni a devenit candidatul PD-L, fără cea mai mică umbră de emoţie. Ce ideologie are PD-L? Nu contează! Aceeaşi situaţie cu Sever Voinescu. Probabil Traian Ungureanu va face acelaşi lucru. Pe canibalologul Avramescu l-au trimis să se bată cu Năstase la Prahova. O să o ia pe cocoaşă cât poate de tare….

M-a izbit însă un zvon zilele trecute. Se pregăteşte şi Gabriel Liiceanu. Pe post de berbec la Sectorul 1. Peste colegiul lui Ludovic Orban sau Călin Popescu-Tăriceanu. Sincer, personal, aş fi dezamăgit. Dar îmi rămâne o întrebare:

De ce sunt intelectualii atât de atraşi de Traian Băsescu?

Se pun la cale oarece mişcări în presă, după cum am aflat după o discuţie cu un ziarist bine informat. Vântu e cam sătul de cheltuielile mari de producţie cu cele trei ziare şi are de gând să le transforme în publicaţii electronice. Vor mai trage 2.000 de exemplare pentru protocol, dar va stopa distribuţia în ţară. Pentru “Gardianul” se preconizează să se îmtâmple imediat, pentru “Ziua” răgazul e până la sfârşitul anului, iar “Cotidianul” a început deja să dezvolte partea de publicaţie electronică. Din câte am înţeles Vântu a avut o discuţie despre acest subiect cu C. Dragotescu căreia i-a oferit unul din ziare, am uitat care!, pentru a-l conduce ca ziar electronic. Corina D. l-a refuzat având în cap să facă un produs asemănător pe cont propriu.

I-am cunoscut pe amândoi. Demult. Pe la începutul anilor 90. Talpeş părea un profesor universitar pe lângă Măgureanu. Care îmi amintea de un profesor de filosofie de la un liceu de provincie. Acum, privind retrospectiv, îmi dau seama cât de mult ne putem înşela. Poate că eram influenţat de faptul că Talpeş conducea SIE, o instituţie marcată de o aparentă inteligenţă, iar Măgureanu fosta Securitate, creditată cu o aparentă imbecilitate. Că la SIE se duceau băieţii deştepţi, iar la SRI foştii securişti. De fapt, erau la fel. De corupte. De influenţate politic. De neprofesioniste.

Acum Talpeş spune, prin gura lui Larry Watts, fostul rezident al CIA în România, despre faptul că Măgureanu a colaborat cu ruşii. Că ştia despre întâlnirile lui cu ofiţeri cu grade inferioare, din serviciile de informaţii ruseşti. Ce ne poate spune Măgureanu despre Talpeş? Că a colaborat cu americanii! Şi ce dacă? Asta-i de bine!

Merge bine! Un bloc de apartamente s-a vândut la licitaţie. Erau prea putine apartamente şi prea puţine cereri. Licitaţia a plecat de la 1.700 de euro pe mp şi a ajuns la 5.000 de euro. Adică un apartament costă minim 500.000 de euro. Acum blocul stă…cineva, nu spui cine, a descoperit că cei care au încasat banii nu au autorizaţie de mediu. După principiul “Bate şaua, să priceapă iapa”. Blocul a crescut cu 7 etaje, dar acum stă.

Anchetele marca DNA au intrat în sfera absurdului. Cred că au văzut prea multe filme americane. De la Termopanele lui Năstase şi cămăruţa lui Mitrea au trecut la afaceri de spionaj!!!! Au încercat cu Şereş şi Naghy. Nu le-a mers. A dispărut darea şi luarea de mită, deci cei doi foşti miniştrii au spionat pe gratis. Să mă scuze cei doi, dar dacă se dovedeşte că-i adevărat pot fi acuzaţi doar de prostie. Dacă nu, avem o tonă de prostie, gratis, la DNA…

Recent un deontolog a fost chemat la DNA. I s-au pus în faţă nişte convorbiri telefonice. Procurorul l-a întrebat : La cine v-ţi referit când aţi spus că “nu mai avem nimic de furat, că au furat ăştia tot”? Deontologul îmi povestea şi răspunsul…a zis că a fost o glumă, că ce pun asemenea întrebări, bla-bla-bla!

Fraier! Eu ceream o săptămână timp de gândire. După care veneam şi le răspundeam cu toate încrengăturile de afaceri pe care le dezvăluie o anumită parte a presei de 3 ani încoace. Îi puneam în braţe un extras de presă de mii de pagini, că tot le place să se sesizeze după articole. Pe care tot ei le dau în presă. Ca să se poată autosesiza.

Ascult şi văd de câteva zile, poate o săptămână, diverse zvonuri şi mişcări menite să ne conducă la ideea că Traian Băsescu se pregăteşte să o sacrifice pe Elena Udrea. Am auzit că Blaga iar s-a certat cu Băsescu pe tema asta, că trimiterea ei la Constanţa a fost o capcană. Că Berceanu o critică public prin restaurante, nu mai e o noutate. Mai mult, un personaj bine informat din UDMR îmi spunea zilele trecute că urmează să cadă capul Elenei Udrea. Tăiat de mâna lui Băsescu. Mai văd pe diverse bloguri personaje care acum 3 ani se dădeau prietene cu Băsescu, sau cu consilieri de-ai săi, cum întorc cârma, căutând o pală de vânt din altă parte. Ca o paranteză, vreau să spun că întotdeauna mi s-a părut sârbos modul în care oamenii se întorc dintr-o parte în alta, renegându-şi prietenii sus-puşi de altădată. Iar atunci când ai devenit milionar pe spinarea unuia din cei aflaţi la putere îmi pare şi mai greţos să încerci să inventezi conflicte, doar pentru a-ţi legitima schimbarea de direcţie.

Revin la Elena Udrea. Nu cred că Băsescu are ceva de-a face cu mazilirea ei. Pentru că nu cred că va păţi nimic. Are legătură, însă, cu nemulţumirea lui Blaga, Berceanu, Videanu de a o vedea propulsată în fruntea partidului, are legătură cu imaginea pe care şi-a creat-o, are legătură cu incontestabilul ei talent pentru politică. Are legătură şi cu ataşamentul ei faţă de Zeus, nici unul din cei trei menţionaţi mai sus neuitând episodul “Bileţelul” şi scoaterea PD de la guvernare. Mai are legătură şi cu faptul că Teo Stolojan sau Flutur sunt vehiculaţi ca posibili candidaţi la postul de prim-ministru din partea PD-L, nici unul nefiind din garda pedistă veche.

P.S. Vreau să-l felicit pe domnul Horia Mihălcescu, unul din admiratorii mei, pentru excelenta treabă care a făcut-o pentru Răzvan Murgeanu în turul doi la Primăria Sectorului 1. Şi-a meritat banii! Cel puţin din punctul meu de vedere. Mi-am adus aminte de el pentru că se prezintă peste tot ca fiind consilierul de imagine al Elenei Udrea. Doar din motivul ăsta…

Scrie “Cotidianul” :  

Mircea Geoană şi-a făcut un film omagial, prezentat invitaţilor la aniversarea zilei de naştere, la Vila Lac 1. Peste 30.000 de euro reprezintă costurile estimative numai pentru mâncarea servită celor 300 de invitaţi.                 Peste 300 de invitaţi, de la baronii PSD până la familia regală formată din Radu Duda şi Principesa Margareta, l-au omagiat vineri noaptea, de seara până în zori, la Vila Lac 1, pe Mircea Geoană, autoproclamat viitor prim-ministru al PSD. De altfel, funcţia de prim-ministru la care râvneşte cu ardoare a marcat de la început până la sfârşit petrecerea organizată sub pretextul aniversării celor 50 de ani împliniţi de preşedintele PSD. S-a făcut remarcată dorinţa acestuia de a copia stilul impus de Adrian Năstase în ceea ce priveşte cultul propriei personalităţi, invitaţii – mai ales baronii PSD – stând la coadă, ca în vremurile bune ale guvernării Năstase, cu tablouri sub braţ pentru a le înmână pe post de cadou aniversatului. De asemenea, personalitatea covârşitoare a lui Mircea Geoană a fost evidenţiată în faţa invitaţilor printr-un film omagial realizat de studiourile MediaPro. Filmul s-a deschis cu Andreea Esca în studioul de ştiri al postului PRO TV urându-i la mulţi ani preşedintelui PSD, urare repetată şi de mogulul trustului, Adrian Sârbu. Au fost prezentate momente din viaţa şi activitatea lui Mircea Geoană, pigmentate cu miniinterviuri elogioase la adresa sa oferite de oameni de afaceri din România, preşedintele Socialiştilor Europeni, Poul Nyrupp Rasmunssen, şi ambasadorii SUA în România.

            Şi la capitolul gastronomie şeful social democraţilor, care tocmai lansase o ofertă de guvernare de stânga, a vrut să impresioneze. Invitaţii au fost trataţi cu specialităţi ale bucătăriei internaţionale, între acestea preparate din peşte cu garnitură de orez cu nuci, fructe de mare sau îngheţată din lămâie cu zahăr ars. Dacă socotim 100 de euro costul mâncării pentru fiecare invitat, numai cheltuielile pentru masă s-au ridicat la aproximativ 30.000 de euro. Asta dacă nu cumva prietenul său Tăriceanu i-a făcut un discount la preţurile practicate de RA-APPS. La suma estimativă pentru masă, se adaugă cea pentru efectele speciale de lumini şi pentru angajarea trupei Pheonix care a dat un concert la petrecere, cu recital special susţinut chiar de către aniversatul şef al PSD. Mircea Geoană i-a avut alături de ziua lui, în afară de liderii PSD, pe prinţul Radu Duda şi principesa Margareta, pe marii sportivi Nadia Comăneci şi Ilie Năstase – care a venit cu soţia şi fiica, ambasadorii Spaniei, Israelului, Chinei şi Băncii Mondiale la Bucureşti, mai mulţi oameni de afaceri, printre care Viorel Cataramă, Camelia Şucu, vedetele de televiziune Andreea Esca şi Mihaela Rădulescu, Andreea Creţulescu. El a primit un mesaj de la ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman

Scrie “România liberă” : Mircea Geoana a ales sa-si serbeze implinirea celor 50 de ani dupa un extrem de costisitor scenariu, parca preluat din filme de mare succes in SUA. Inconjurat de valuri de prieteni, de vedete, de familie, la o mare petrecere la Vila Lac 1, Geoana a invitat in total 250 de persoane. S-a respectat pana si partea cu urcatul pe scena al unui copil al sarbatoritului, care-i canta sau ii recita parintelui cate ceva, invitatii cazand in admiratie. Geoana a cantat alaturi de membrii trupei Phoenix. Asistenta a fost alcatuita inclusiv din colegi de partid, de la Ion Iliescu la Marian Oprisan. Au lipsit sustinatorii sai pentru preluarea sefiei PSD, respectiv membrii Grupului de la Cluj, cei care au demisionat din toate functiile detinute in PSD dupa presiuni exercitate de tabara Iliescu.

Şi Adriana şi Simona au dreptate! Am asistat la punerea în scenă a unui moment artistic menit să rezolve o problemă. Pentru că Mircea Geoană are o mare problemă: vrea să fie prim-ministru! S-a anunţat singur, dacă-mi este permisă grosolănia lingvistică, pe acest post, dând locul de vicepremier Danielei Popa de la PC. Cu alte cuvinte, dacă e să ne luăm după logica lui, PSD plus PC va lua 50 plus 1 la sută din voturi. Ceea ce s-ar putea, încă o dată măcar de dragul logicii lui Mircea, întâmpla în câteva luni. Adică PSD să sară de la 30 la sută la 50 la sută, bătând din palme. Cu cărticica roşie în buzunar. Pentru că la modul în care a fost alcătuit  guvernul nu există locuri pentru PNL sau PD-L. Geoană câştigă singur alegerile! Nu cred că-şi permite să-şi bată joc de Daniela Popa, Dragnea, Iulian Iancu ( era să scriu Marian Iancu), sau alţi colegi nominalizaţi în posturi guvenamentale.

Toate atributele puterii au fost prezente.

1. Locul: Vila Lac 1. Fosta reşedinţă a lui Ceauşescu.

2. Cultul personalităţii: un film omagial realizat de eternul suporter al lui MG, Adrian Sârbu de la ProTV. Invitaţi întâmpinaţi în poartă. Tablouri. Mesaje de sprijin. Restul îl citiţi mai sus… 

3. Sprijin extern: mesaj de la ambasadorul american, alţi ambasadori prezenţi, familia regală a României, liderul socialiştilor europeni…

Încă o dată stau să mă întreb. Ce îi împiedică pe oamenii ăştia să se comporte ca nişte lideri social-democraţi? Reprezentanţii celor cărora le promit salariu minim de 10.000.000 de lei. Sau mărirea pensiilor de 4.000.000 de lei la 5.000.000 de lei. Adică cât o porţie de mâncare la aniversarea lui Geoană.

Nu sunt fals indignat. Încerc să fiu doar realist şi pargmatic. Dacă vrei să câştigi alegerile cu voturile celor amintiţi, trebuie să ai un comportament coerent. Nu-i vorba de populism! Cred că-i vorba de decenţă! Sau, dacă vreţi, de asumarea unei condiţii.

Teamă îmi e că iar câştigă Băsescu. Iar pesediştii vor rămâne cu o singură prăjitură: tortul de la ziua lui Geoană.

Plec de la ultimul post, cel cu Budapesta. Unul din cititori remarca, poate pe bună dreptate, că lipsa maşinilor scumpe, a oamenilor pe străzi, şamd nu sunt neapărat semne ale depresiei. Cu toate că s-ar putea să existe un sâmbure de adevăr, Verestoy Attila, cu care m-am întâlnit în aeroport îmi spunea că ungurii sunt un popor depresiv, având cea mai ridicată rată de sinucideri în Europa. Motivele ţin de parcursul istoric şi nu am pretenţia că le-am înţeles.

Ce te face fericit în viaţă? Nu de alta, dar sunt la mare şi m-am “distrat” ( cam sweet and sour)  să văd cum oamenii îşi fac fotografii la Rex cu automobilele super-scumpe. La cât mă pricep eu la maşini e cel puţin un Lamborghini, un Ferrari şi un Aston Martin în faţa hotelului. De fapt nu mă pricep, dar Monica m-a ajutat să le decriptez, pentru că eu sunt cam tufă de Veneţia în materie de maşini. Oricum toate erau ale unei singure beizadele… Şi nu erau singurele, dar le eclipsau pe toate.

Litoralul e plin. Plin de oameni fără pretenţii, dar şi plin de oameni care ar vrea să aibă fiţe. Partea proastă e că, dacă ai văzut ce înseamnă adevărata fiţă, aici la Mamaia te bufneşte râsul. Ultima idee pe care o au băieţaşii ăştia de bani-gata e să comande la Bamboo sau The Office sticle de şampanie Cristal (una din cele mai scumpe în lume), să bea câteva pahare, după care să ceară alta, pentru că vechea sticlă s-a răsuflat. La peste 1.000 de euro bucata. E vina lor? Sau a părinţilor care-şi răscumpără greşelile cumpărându-le maşini, dându-le mii de dolari, euro, pounds pe mână?

Banii sunt buni! Toţi dorim să avem cât mai mulţi, cu care poate am face aceleaşi fiţe ca şi cei pe care-i critic acum. Şi mie îmi place să am bani, aş fi fariseu dak aş spune altceva. Vreunul dintre voi poate să-mi spună că îmi convine să vorbesc despre fiţe după ce mi-am făcut nunta la Monte-Carlo. Ca să nu se ostenească, le răspund de pe acum. Pentru că răspunsul e simplu: vorbesc pentru că aşa am chef, iar nunta n-a fost la Monte-Carlo, ci în Rocquebrune Cap-Martin. Iar de costat m-a costat cam o treime cât cred că a costat nunta lui Ponta (apropos, Casă de piatră! Victor). Şi a ieşit superb…

De fapt, vorbesc pentru că am cunoscut milionari şi miliardari (în euro) din România, pentru că le-am văzut urmaşii, pentru că am văzut cum gândesc milionarii şi miliardarii de aiurea, pentru că am văzut în ultimii 18 ani atât ca ziarist, cât şi în calitate de consultant politic, cât de mult contează calitatea unui om într-o funcţie de decizie. Iar peste 10-15 ani vor ajunge la putere atât cei care la 18-20 de ani au Lamborghini, cât şi cei care la 18-20 de ani se fotografiază cu el, în faţă la Rex.

Deci…ce te face fericit în viaţă?