Primul mesaj primit de la un prieten pesedist cu state vechi, pe care-l voi denumi ADRIAN:

In ultimele zile am mai avut niste intalniri. Colegi din teritoriu sau care trebuie sa mearga in teritoriu.Cam suparati si nemultumiti. Ca nu stam prea bine.Nu inteleg de ce.Nu inteleg de ce toate deciziile proaste ale guvernului se contabilizeaza la noi.Si nici in ruptul capului nu pricep de ce nu iesim la pas lejer peste PD-L, mai ales in conditiile in care avem semnale foarte serioase ca tinerii sunt innebuniti dupa EBA, o s-o voteze multi la modul real, fara sa punem la socoteala furaciunea. Pai ea nu ia de la PD-L ?Ma rog…Ideea e ca prin filiale s-a dus vestea ca dupa alegeri iesim de la guvernare si foarte multi sunt nemultumiti sau demobilizati de chestia asta. Si revenim la ce auzisem eu acum o saptamana-doua si atunci mi s-a parut necredibil.Dar cica asa e. O spun liberalii, o spun ai mei – intre patru ochi.M-am ambitionat si am verificat si la PD-L. La cei care stiu cum sta treaba. Mi-au confirmat. Iar lui Crin i s-a promis postul de premier sau vice, n-am inteles.In continuare nu-mi vine sa cred, dar pe teren situatia sta exact invers. Ti-am zis ca deja sunt mari nemultumiri in organizatii pe tema asta.

 Un al doilea mesaj de la un cetăţean bine informat, nume de cod MARIAN:

Pe primul loc la Proiect Presedinte, Realitatea, peste 30 mii votanti… aplauze… Crin Antonescu ! V-am zis eu ca nimic nu e ce pare. Eram 100% sigur ca pe el il scot pe primul loc. Am teoriile mele de ce au facut asta. Dar si Crin e un personaj pe care tot spun de cateva luni ca il voteaza multi. Daca-l asculti pe Bruno Stefan chiar intra in turul doi. Altceva mi se pare interesant : pe locul doi a iesit Mugur Isarescu. Si Realitatea i-a alocat 40′j de minute de osanale. A innebunit toata lumea ? Care-i schema, ca n-o pricep? V-am auzit si pe dvs. sustinand ca are sanse. Fara suparare, e singura data cand n-am putut sa asimilez nimic din ce ati zis, ca nu cred ca dvs. credeti cu adevarat asa ceva. E vreo schema la mijloc; nu-mi pasa, ca nu e posibila never ever. E ca Gusa pe locul doi la primarie sau Duda cu 8%. Mai mult, daca din 1000 de oameni platiti, 3 macar pot sa reproduca doua vorbe, sau sa nu adoarma instantaneu dupa 5 minute, eu votez cu Basescu.Oricum, Isarescu nu candideaza. Asta e verificat si am incredere in aceasta innformatie.Dar ce dracu face Realitatea ? Crin primul, Isarescu al 2-lea, Baselu pe trei. Si Geoanapresedinte ?

Vreau să fac doar câteva comentarii pe marginea celor două mesaje.

PSD va ieşi de la guvernare după europarlamentare. Îi va forţa atât logica politică, cât şi Băsescu. Ce se va întâmpla cu guvernarea? Va fi asumată de Băsescu! Cu o majoritate parlamentară fragilă, dar cu posibile !succesuri pe linie economică.

Crin Antonescu nu va fi nici premier, nici vicepremier, pentru că PNL nu va intra la guvernare. Astea sunt mai mult spaimele pesediştilor decât realităţi politice.

EBA va fi un candidat care va depăşi PRM. Partid care după datele pe care le am nici nu va intra în Parlamentul european. EBA are o campanie bună, e vizibilă, creşte ca şi candidat…

PSD va ieşi pe locul doi în alegeri. Marea necunoscută este scorul PNL. Dacă va depăşi barierea de 20 la sută, vor creşte şansele lui Crin Antonescu. Dacă nu, nu…

La Realitatea TV nu se întâmplă nimic extraordinar. Totul e pe bani! Vîntu face ceea ce ştie ce-l mai bine: îi arde pe fraieri! Ia cu o mână de la Geoană, prin Guşă, ia cu alta de la Crin, prin Patriciu şi bagă totul în buzunar. Dacă v-aş spune că se plătesc sute de mii de euro cash pentru protecţia unui candidat sau a altuia, poate că nu m-aţi crede. Și aveţi dreptate, sumele sunt mult mai mari!

Ghici ghicitoarea mea: “De ce Realitatea trimite un car tv pentru a acoperi vizita electorală a lui Crin Antonescu, dar nu dă nimic pe post?”. 
Cei care mai trăiesc încă într-o lume ideală vor spune că nu a ieşit bine reportajul. Ceilalţi că nu a ieşit bine negocierea.
În România de astăzi, mai mult ca oricând, pentru a apărea la ştiri trebuie să ai bani. Iar sumele nu sunt mari. Sunt foarte mari. 
Mai ales într-un an de criză economică, cum este acesta, când rating-ul multor emisiuni de ştiri şi talk-show-uri a crescut, să ai o televiziune, un radio sau un ziar a devenit o afacere profitabilă. 

Să fim realişti; vom vedea dacă politicile economice ale guvernului şi ale BNR vor da rezultate cel mai devreme la sfârşitul acestui an, începutul anului viitor. Opinia publică nu gândeşte însă astfel, ci consideră că tot ce face astăzi puterea, se vede mâine în economie.
De aceea, campania care va urma va avea un singur arbitru: media.  
Lumea se uită şi se va uita la televizor pentru a afla ce fac politicienii pentru a rezolva criza. Dacă aud că îşi fac treaba, atunci îi votează. Dacă nu, nu. 
 
Ceea ce mi-a atras atenţia în ultimul timp a fost cum, de la o zi la alta, trustul Realitatea a început să laude modul în care preşedintele şi guvernul acţionează pentru a salva patria din ghearele crizei. Deunăzi, am auzit la Realitatea FM o mostră de emisiune “ca la carte” despre pensiile de lux. Totul a început cu o intervenţie întâmplătoare din partea unui ascultăror care ridica în slăvi guvernul Boc pentru modul în care face dreptate şi a continuat cu aceeaşi opinie exprimată de jurnaliştii Realităţii. La un moment dat, pe fir a intrat o doamnă care a îndrăznit să spună că este normal ca piloţii de avion să primească pensii mai mari, în raport cu munca acestora. Intervenţia jurnalistului Realităţii a fost rapidă: “dar ce… agricultorii nu muncesc şi ei doamnă!?”

Nu vreau să generalizez. Poate am nimerit eu peste singura emisiune în care guvernul era ridicat în slăvi … deşi parcă numai peste astfel de emisiuni dau în ultima vreme. Dar mi se pare tare suspect cum, Traian Băsescu a devenit din vinovatul de servici (cum era acum o lună), salvatorul neamului (împreună cu al său guvern). Oare cât i-a costat această transformare miraculoasă?

Intr-o singura saptamana :

• - prin presa ajung amanunte ca Orban negociaza intrarea la guvernare in iunie-iulie, iar Antonescu o pune de-un blat cu Basescu
• - in Q magazine apare un intreg articol conform caruia Geoana-presedinte are blat cu Basescu
• - PD-L lanseaza din gura in gura zvonul conform caruia Nica si alti ministri PSD sunt de fapt pedisti ca simtire si raman pe functii, rupand pesedeul, cand i-or ejecta de la guvernare
• - Marean si Piedone garanteaza pentru Severin si imediat apar doua scandaluri care-i pozitioneaza ca infractori : economatul si carnetul lui Piedone
• - Vantu il consiliaza pe Geoana, dar postul lui si Cotidianul lanseaza in fiecare zi bombe contra liderilor PSD
• - Vantu se intalneste cu Geoana-presedinte, dar si cu Patriciu
• - PSD angajeaza americani, dar toata campania e dusa de Estmedia a lui Bogdan Popescu
• - Antena 3 nu difuzeaza stiri despre vizitele lui Geoana prin teritoriu, ca un semn de independenta

Un deştept de la PSD a dat dispoziţia de mai sus. Te întrebi dacă băieţii ăştia au minţile la ei, sau complexul TB i-a zăpăcit pe toţi.

Plecând de la numele lui Sam Patten, consultantul lui Crin Antonescu, am găsit ieri un articol fascinant despre firma la care este angajat acesta…

Organizatia Partidului Republican – GOP- este legata de politici murdare, incercari de lovituri de stat, "constructia democratiei" pentru SUA

Muriel Kane

Publicat in 9 iunie 2006

*GOP – GRAND OLD PARTY = PARTIDUL REPUBLICAN

Publicatia RAW STORY a aflat ca o organizatie putin cunoscuta, legata strans de Partidul Republican si de Administratia Bush, deseori acuzata de promovarea politicilor partizane si a ideologieilor peste hotare este in prezent profund implicata in eforturile de stabilire a institutiilor democratice in Afghanistan si Irak.

Institutul Republican International (IRI), cu toate ca se considera drept o organizatie independenta, non-profit, neafiliata Partidului Republican, actioneaza in mod esential ca o aripa a GOP. Este prezidat de catre favoritul in cursa prezidentiala, Senatorul John McCain, iar Senatorul Chuck Hagel si reprezentantii David Dreier si Jim Kolbe se afla in consiliul director. Multi dintre membrii IRI de la cel mai inalt nivel au lucrat la un moment dat in mod direct pentru administratia Bush.

Ceea ce face aceste legaturi sa fie ingrijoratoare este aceea ca organizatia, dedicata clar sprijinirii institutiilor libere din democratiile in curs de dezvoltare, a fost asociata cu practici de campanii lipsite de scrupule si nedemocratice atat in tara cat si in strainatate.

Crushing Kerry

In Decembrie 2004, IRI a semnat un contract cu Tony Marsh si Lance Copsey de la firma de consultanta Marsh, Copsey & Scott pentru a pune bazele unui centru media la Bagdad din partea Departamentului de Stat al SUA. Scopul sau declarat era de a asista partidele si politici irakierilor in vederea alegerilor din Ianuarie 2005.

Mai devreme, in Ianuarie 2004, Marsh Copsey & Scott (acum Marsh Copsey & Associates) au inregistrat un domeniu cu numele crushkerry.com, care a fost folosit pe perioada alegerilor din 2004 pentru un blog anti-Kerry condus de un manager executiv de cont, Patrick Hynes. Site-ul a fost amplu implicat in promovarea Veteranilor SwiftBoat si a povestirilor despre memo-urile CBS. De asemenea incuraja cititorii sa sugereze alte cai de a-l discredita pe John Kerry si sustinea ca detine informatii din interiorul campaniei lui Kerry. Astazi blogul nu mai exista, dar la adresa http://www.crushkerry.com/ este principalul URL pentru site-ul de web al firmei Marsh Copsey & Associates.

Pana in 2003, Tony Marsh si Lance Copsey au fost asociati cu firma Russo Marsh & Rogers, care de atunci a devenit cunoscuta pentru sponsorizarea unei organizatii de Razboi pro-Irak numita Move America Forward (MAF = Misca America Inainte). In 2004, MAF a incurajat o campanie de intimidare pentru prevenirea proprietarilor de teatru de a nu pune in scena piesa Fahrenheit 9/11 a lui Michael Moore. In 2005, MAF a lansat caravana "You Don’t Speak for Me, Cindy" ("Tu nu vorbesti pentru mine, Cindy") pentru a demonstra impotriva lui Cindy Sheehan. Astazi MAF produce clipuri publicitare care indeamna la cenzurarea fostului Presedinte Jimmy Carter, drept razbunare impotriva apelurilor de cenzurare a lui George W. Bush.

Asocierea lui Marsh si Copsey cu aceste actiuni este cu atat mai ingrijoratoare data fiind apropierea firmei lor de Partidul Republican. Printre clientii lor se afla Comitetul National Republican, Comitetul Senatorial si Comitetul Congresional National Republican si multe alte organizatii republicane statale.

Legatura Marsh-Copsey si IRI are radacini mult mia vechi decat Centrul Media din Bagdad. Raportul IRI pe anul 2003 ii indica pe Marsh si Copsey pe listele sale de voluntari din acel an. Dupa alegerile irakiene din 2005, directorul politic al IRI, rezident in Irak, a devenit directorul de afaceri internationale la Marsh-Copsey.

Formarea alegerilor in Irak si Afganistan

Marsh Copsey nu este singura firma de consultanta a IRI pe modul In care trebuie planuita o campanie electorala in stil republican. Rapoartele anuale pe 2003 si 2004 ale IRI indica pe listele sale un numar semnificativ de anchtatori, consultanti, strategi, cercetatori ai opiniei publice, designeri de web de campanie, de factura republicana, dintre care unii au ajuns pe aceste liste criticati pentru  practicile lipsite de etica pe care le-au promovat.

De exemplu, Rob Auntry si Gene Ulm se ocupa de Public Opinion Strategies (Strategiile de Opinie Publica), cea mai mare agentie de sondaj a republicanilor.  POS a fost responsabila pentru clipul "Harry si Louise", pe la inceputul anilor ‘90, care a sabordat propunerile lui Clinton pe partea de asigurari de sanatate. In 2001, POS a fost acuzata ca a violat legile statului Virginia referitor la dezvaluirea rezultatelor sondajelor, de asemenea fiind acuzata si de folosirea unor sondaje de comanda pentru a influenta alegerile.

Un alt voluntar al IRI este Whitfield Ayres, un strateg si anchetator republican care apare deseori la show-uri TV de stiri in care prezinta punctele de discutie republicane. Una din anchetele sale sustinea ca demonstreaza camericanii in varsta sprijina privatizarea Securitatii Sociale. Alt sondaj, din 2004, indica faptul ca 83% dintre americani sunt satisfacuti cu acoperirea pe care le-o dadea asigurarea lor de sanatate.

Acesti voluntari vad semnificatia in lumina faptului ca si in Afganistan, si in Irak, IRI a fost intens implicata in alegeri – lucrand cu partide si candidati favoriti si conducand sondaje care tinteau sa influenteze rezultatele alegerilor.  

Dupa alegerile prezidentiale afgane in octombrie 2004, sondajul pre-electoral al IRI il arata pe Hamid Karzai in fruntea rezultatelor, iar exit-poll-ul, dat publicitatii imediat dupa vot, cu mult inainte de numararea voturilor, de asemenea il plasa la 50% din voturi. Grupul Britanic Helsinki al Drepturilor Omului a sugerat ulterior ca aceste sondaje ar fi ajutat la schimbarea directiei scrutinului din cadrul unor alegeri care initial fusesere sub suspiciunea fondata de frauda.

Sondajele IRI au servit de asemenea la influentarea opiniei publice din SUA. Acum un an, MediaMatters a indicat faptul ca Washington Post a citat un sondaj IRI care arata ca "60% dintre irakieni cred ca tara se indreapta in directia buna" fara sa indice natura partizana a sursei sale. In septembrie 2004, presedintele Bush a citat un sondaj IRI similar la o conferinta de presa spunand "Am vazut un sondaj care spunea ca directia buna/directia rea in Irak este mai buna decat aici in America. Este al naibii de tare. Adica, oamenii vad un viitor mai bun".

Procurarea unei schimbari de regim

IRI a fost fondata in 1983 ca rezultat al unei initiative a administratiei Reagan de a lupta impotriva Comunismului prin furnizarea de fonduri guvernamentale catre grupuri private – cel mai notabil era National Endowment for Democracy = Inzestrarea Nationala pentru Democratie – care promovau politicile americane pe cai pe care guvernul nu le putea urma in mod direct. In 1991, unul dintre creatorii NED era citat dupa cum a spus "multe din ceea ce facem astazi a fost facut in mod ascuns de catre CIA acum 25 de ani". Aceasta initiativa a dus la crearea a doua organizatii, Institutul Republican International si Institutul Democrat National (National Democratic Institute), asociate cu cele doua parti
de politice.

IRI si NDI initial s-au concentrat asupra activitatilor lor pe America Centrala si Caraibe, insa dupa caderea Uniunii Sovietice si-au mutat atentia asupra fostelor republici comuniste din Europa de Est. In Serbia de exemplu, deposedarea lui Slobodan Milosevic in octombrie 2000 a fost orchestrata cu atentie, intr-un effort pe care Washington Post l-a numit "un amestec curios de secretomanie si onestitate". In acest effort, NDI si-a oferit experienta in sondaje si organizare pentru a ajuta la dezvoltarea unei opozitii politice unificate, in timp ce IRI a adus un grup de studenti, Otpor, instruit in rezistenta non-violenta, pe care l-a ajutat sa "tencuiasca" tara cu biletele si graffiti anti-Milosevic.

Totusi, operatiile de acest gen nu au fost intotdeauna la fel de bine-intentionate – mai ales de la inceputul administratiei Bush – iar IRI se afla de scurta vreme sub tirul criticilor pentru actiunile sale din Venezuela, Haiti si Cambogia. In aceste 3 tari, IRI a preluat un rol partizan, canalizand sprijin si fonduri in directia partidelor de extrema dreapta sau pro-Bush, inclinand raportarile in favoarea lor. Aceste actiuni sunt in contrast aspru cu NDI care conform rapoartelor lucreaza cu toate factiunile si se concentreaza pe sponsorizarea dezbaterilor si inmanarea ghidurilor de vot.

In aprilie 2002, a fost relevat faptul ca in lunile precedente loviturii de stat esuate impotriva lui Hugo Chavez, guvernul SUA a varsat milioane de dolari prin intermediul IRI si a altor organizatii similare ale grupurilor opozitiei din Venezuela. Membrii echipei IRI au avut discutii cu unul dintre liderii loviturii cu cateva luni inainte de incercarea de a-l da jos pe Chavez, iar in ziua evenimentului presedintele IRI a lansat un comunicat de presa salutand indepartarea lui Chavez de la putere.

IRI a mai fost acuzat de a fi fost un factor major in violenta lovitura de stat care a dus la indepartarea Presedintelui Jean-Bertrand Aristide de la conducerea Haiti in februarie 2004, lasand tara intr-o stare de haos. Conform New York Times si Salon, IRI  a petrecut ani de zile subminand procesul de reconciliere dupa alegerile disputate, consiliind si finantand grupari de opozitie si pregatind lideri ale altor lovituri de stat.

Aspectul secret al unora dintre actiunile IRI, combinat cu implicarea repetata in rasturnarea partidelor si politicienilor de stanga, creaza aparenta ca actioneaza ca inca o unealta din arsenalul administratiei Bush pentru schimbari de regime prin orice mijloc posibil. Recenta crestere a fondului federal al IRI – care aproape s-a triplat de la 26 de milioane de dolari la 75 intre anii 2003 si 2005 – adauga motive pentru aceasta suspiciune.

Legaturile dintre IRI si actuala administratie sunt puternice, cel putin. Actualul presedinte al IRI a parasit organizatia intre 2001 si 2004 pentru a fi Secretar de Stat Asistent la Biroul de Democratie, Drepturile Omului si Munca. Un fost director regional al IRI i-a fost subordonat ca Ajutor al Secretarului de Stat Asistent in acelasi birou. Consiliul General al IRI a devenit director adjunct pe politica economica pentru Autoritatea Provizorie de Coalitie in Bagdad in 2003. Un fost membru al echipei IRI era director de guvernare al acestei autoritati, in vreme ce altul, care detinea functia de Consilier Principal al Guvernarii, s-a intors acum la IRI pe pozitia de vicepresedinte executiv.

Trucurile murdare ale lui Karl Rove

Tony Marsh si Lance Copsey nu sunt singurele nume asociate cu IRI si trucurile murdare in stilul campaniilor lui Karl Rove. Cativa dintre voluntarii IRI au tinut seminare al Institutul de Leadership Morton Blackwell, venerabila scoala de instruire pentru dubioasele practici de campanie republicana, pe care Salon a descris-o ca predand teoria cum ca "daca ai o organizare suficienta, actul de a vota devine mai putin un drept de baza decat o manevra tactica". Karl Rove insusi este un premiant al acestui institut ca si Jeff Gannon. La fel este si Patrick Hynes, angajatul lui Marsh Copsey care a condus crushkerry.com.

Printre voluntarii IRI care au legaturi cu Institutul de Leadership se afla si Ron Nehring, vicepresedintele Partidului Republican din California, care povesteste in biografia lui online ca el "s-a oferit voluntar pentru a preda strategie si tactici de campanie altora la seminarii de campanie tinute pe tot intinsul SUA si Canadei, si chiar si in zone tulburate precum tarile din Orientul Mijlociu sau Haiti, prin intermediul IRI si Institutul de Conducere".

Nehring, un protejat al lui Grover Norquist care a fost recent subiectul unui articol al publicatiei RAW STORY, este si el un sef al Proiectului pentru Viitorul Californiei, care intra in parteneriat regulat cu Institutul de Leadership pentru a furniza instructaje de campanie. Consiliul sfetnicilor acelui grup il include pe Kerri Houston, alt voluntar IRI. Si Houston face parte din consiliul director al GOPUSA, site-ul web care l-a acreditat pe Jeff Gannon ca reporter la Casa Alba.

Cel putin alti doi voluntari IRI – cel care strange fonduri, Paul Pelletier si Nancy Bocskor, fosta asistenta a sefului pe juridic Newt Gingrich – au predat si ei la Institutul de Leadership.

Aceste legaturi cu aripa Gingrich-Norquist a partidului Republican arata catre rolul IRI in promovarea unei ideologii de extrema dreapta. Cu toate ca IRI este sprijinit larg cu fonduri federale, el primeste contributii aditionale de la fundatii de dreapta, mari corporatii (inclusiv companii petroliere, companii de telecomunicatii si contractori pe aparare), si lobbysti republicani. Reprezentantii acestor corporatii si fundatii servesc in consiliile lor de director, si se observa ca ideile lor despre o piata libera extrema pot fi mai influente asupra organizatiei decat traditionala iubire americana pentru institutii deschise.

Catre Teheran?

In prezent, IRI pare sa pregateasca usor participarea sa la initiativa curenta a administratiei Bush de a promova o schimbare de regim in Iran prin sprijinirea activistilor pro-democratie. In orice caz, cativa dintre premiantii si asociatii IRI au pornit deja la drum.

In 2004, un fost membru al IRI, J. Scott Carpenter, a devenit sef al Initiativei Parteneriatului pentru Orientul Mijlociu din cadrul Departamentului de Stat avand responsabilitatea "de a intra in contact cu democratii iranieni din tara pentr ua vedea cine este dornic sa accepte sprijin extern in eforturile lor de a reforma si schimba republica islamica". In martie 2006, Carpenter a participat la crearea unui Birou de Afaceri Iraniene, fara precedent, al carui scop este de a "facilita o schimbare in politicile si actiunile Iranului".

Si mai surprinzator, trei membri ai grupului studentesc sarb, Otpor, au aparut in Dubai vara trecuta, tinand cursuri de instruire in care au indrumat activisti iranieni in acelasi tip de practici pe care IRI le-a predat lor cu 5 ani mai devreme pentru a putea sa il indeparteze pe Milosevic. Intr-un articol recent, Asia Times a descris aceste ateliere ca fiind "foarte secrete" si a spus ca "s-a pus accent pe importanta ridiculizarii elitei politice fiind o unealta eficienta in demitizarea lor in ochii poporului".

Asia Times citeaza in continuare un analist iranian care spune ca "Dupa cate inteleg, ideea era ca activistii sa fie finantati si instruiti pentru a fi agenti provocatori urmand aceeasi directia in care au procedat si cei din miscarea Otpor din Serbia. Munca lor era sa utilizeze diverse tehnici precum graffiti anti-guvern etc., pentru a incuraja miscarea studenteasca si pentru a provoca o prabusire generala a guvernului care ar putea fi atunci folosita ca pre
text pentru a aprinde o revolta in masa in Iran care sa para spontana si indigena".

Asia Times nu identifica "americanii care au venit sa supervizeze cursul si a caror afiliere a ramas neclarificata pe acest parcurs". In orice caz, pare sigur ca chiar daca ei erau afiliati IRI sau nu, atitudinile si metodele pe care le transmiteau disidentilor iranieni deriva direct din acelea folosite pentru crushkerry.com, Instititutul de Leadership si IRI.

Cand am vrut un comentariu…

Apelurile RAWSTORY catre IRI pentru o declaratie, au ramas fara raspuns. Totusi, in timpul unui asemenea apel, un interlocutor de la IRI a lasat linia deschisa in timp ce explica altcuiva de ce a vrut sa evite acel apel. Procedand astfel, ea nu numai ca a permis sa se afle motivul pentru care grupul IRI evita contactul cu presa, dar a dat si cateva detalii despre programele IRI, legandu-I de alt grup activist media.

Apelurile facute de RAW STORY catre IRI pentru comentarii la articolul scris de Muriel Kane au ramas fara raspuns. In timpul unui astfel de apel, totusi, purtatoarea de cuvant a grupului Lisa Gates a lasat linia deschisain timp ce ii explica unui asociat de ce a vrut sa ignore apelul.

"A sunat tipul asta" a spus ea, " mi-a lasat mesajul asta care era <> Aceasta se referea la un mesaj lasat de Redactorul-Sef al RAW STORY pe robotul lui Gates.

"Ma rog" i-a spus barbatului neidentificat "ar trebui sa vezi site-ul lor".

Gates a continuat discutia ca si cum linia telefonica nu era deschisa. In timp ce ii vorbea celeilalte persoane despre viitoarea calatorie a acestuia in capitala Liberiei, Monrovia, femeia l-a avertizat sa nu vorbeasca cu presa.

Gates ii explica faptul ca un reprezentant IRI intr-o misiune in strainatate a vorbit recent cu presa: "Nici-nici ce spune ea nu iese in presa. Urmatorul lucru pe care il afli, ne trezim ca asistentul de la ministerul de externe trimite communicate de presa".

"Au folosit asta ca pe o scuza ca sa incerce sa ne agate" l-a avertizat ea. "Ceea ce spui intr-un loc la un moment dat ajunge sa se transforme in altceva. Tine minte bine".

"Se intampla" a elaborat Gates "mai ales cu echipa din Afganistan si Irak. Se agata de biroul din Rusia din cauza lucrurilor pe care le vad in alte parti. <>". Ea a recunoscut acuzatii de prabusire a guvernelor, dar a implicat faptul ca erau nefondate.

Declaratia lui Gates a parut sa faca referire la o lege semnata in Inauarie 2005 de catre Presedintele Vladimir Putin prin care a restrans activismul ONG-urilor pe motiv ca asemenea grupuri "nu pot fi folosite drept instrumente de politica externa de catre un stat pe teritoriul altuia". Presedintele IRI, Lorne Craner a spus despre aceasta lege "Obisnuia ca grupuri ca al nostru sa zboare undeva sub puterea de detectare a radarului. Acum nu mai este cazul".

Dupa cum a continuat conversatia, Gates a explicat asociatului sau ca IRI este implicat in foarte putine proiecte media.

"Exista alte organizatii care fac o treaba mai buna. Lorne este in consiliul director al Internews" a spus ea.

"Sunt cateva tari unde lucram ceva pe media. Este un proiect in Asia, in, este in Bangladesh? Acum vreo 2 ani, undeva in Europa – in Croatia sau asa ceva – cred ca au avut un program media. Sunt cateva, dar nu este ceva in care suntem implicati in general." 

O cercetare ulterioara a RAW STORY a dezvaluit ca Presedintele IRI, Lorne Craner, este de fapt in consiliul director al Internews, alt grup creat in acelasi timp cu IRI avand o finantare similara formata de un mix de fonduri guvernamentale, corporatiste si de la fundatii. Cu toate ca este mai independent politic decat IRI, Internews a fost criticat pentru incercarea de a impune o agenda a SUA in noile canale media pe care le sponsorizeaza in alte tari.

Un alt motiv pentru care nu trebuie vorbit cu presa, spune Gaines, este ca unele ziare – "De obicei tipul tau de publicatii etice" sustine ea – lovesc grupul. "Da, o sa publicam povestea aia, si avem nevoie de publicitate…"

"Publicatiile de tip etic" nu sunt singura parte asupra carora fosta purtatoare de cuvand, Jeb Bush, si-a aruncat dispretul.

In timp ce cei doi incercau sa afle daca s-au mai intalnit inainte, Gates a povestit despre cum a inceput sa munceasca. Cand conversatia a ajuns la statul Florida, Gates razand nu mai era vocea oficiala a Guvernatorului. "Uram treaba asta, sunt o fata de oras mare, si odata ce iesi din Tallahassee…"

"Si este o uniune peste tot" a spus ea oarecum abrupt inainte de a se lansa intr-o scurta tirada despre prezenta uniunii pana si in aprozare.

In sfarsit, cand I s-a pus o alta intrebare neinteligibila, ea a inceput sa vorbeasca despre campania lui Katherine Harris. "O sa piarda – o sa ia un sut in fund in cursa pentru Senat, o sa saraceasca facand-o."

Per total, publicatiei RAW STORY is-a permis sa asculte conversatia pentru 15 minute. IRI nu a mai raspuns intrebarilor ulterioare ale RAW STORY.

Am citit câteva articole despre noul consultant american al lui Crin Antonescu, Sam Patten. Era prezentat ca un specialist în revoluţiile portocalii. Suna bine, dar dând un search pe internet am găsit câteva amănunte interesante. Republican din categoria hard-linerilor, a lucrat în special în spaţiul ex-sovietic. A trecut vreo câţiva ani şi prin Kazahstan.

Sam Patten "is a political consultant who combines experience with U.S. congressional, senatorial, gubernatorial and presidential races with a background working to advance the prospects of freedom in transitional countries around the world. He is currently a senior associate for US races and director of international ventures for Marsh Copsey & Associates.

"Recently, Patten served as resident political director for the International Republican Institute in Iraq, from March 2004 through February 2005, during the preparations for that country’s first democratic election. In Iraq, he served as chief technical advisor on the USAID voter education project, initiated a political training program that involved over 100 Iraqi political entities, oversaw a vigorous public opinion research project gauging Iraqi opinion on a monthly basis and founded a media center to produce Get Out the Vote commercials and allow Iraqi political actors greater access to political communications.

"Prior to Iraq, Patten was IRI’s country director in Moscow for three years. He has also served as a legislative assistant to U.S. Senator Susan Collins advising her on foreign policy and defense issues and as Maine state coordinator for the Bush-Cheney campaign in 2000. He has also worked as the speechwriter to U.S. Senator Olympia Snowe, also from Maine. For nearly four years between 1996-9, he lived and worked in the Central Asian republic of Kazakhstan, where he advised commercial interests on public and government relations strategies.

"

Ne-a spus Geoană la Realitatea TV că în cazul în care va pierde alegerile prezidenţiale, îşi va depune mandatul, pentru că eşecul trebuie asumat, adăugând că numai partidul decide dacă el trebuie să rămână în funcţie. "Da, aşa este corect, aşa e democratic. Dacă partidul mă doreşte în continuare să-l conduc, e altă chestiune. Dar din punct de vedere democratic, până la urmă într-o democraţie n-ai ce să faci. E ca la sport: ai câştigat, e foarte bine, ai pierdut, trebuie să mergi să îţi asumi un eşec", a spus Geoană.

Deşi afirmaţia sa este (doar aparent) tipică unui bărbat politic, dispus să-şi asume eşecurile politice, şansele sale de câştig sunt reduse. Concurenţa cu Antonescu, turul doi transformat într-o confruntare dură cu Băsescu, mă fac să cred că Traian Băsescu va câştiga încă un mandat. Sondajele pe care le-am citit în ultima perioadă nu mă fac să cred că Traian Băsescu este îngrijorat. Dacă o să citim atent declaraţiile sale din ultima perioadă o să vedem că Preşedintele aplică o tactică extrem de interesantă, prin care impune principalele subiecte pe agenda publică. Dar despre asta, poate o să scriu mâine… Acum revin la PSD.

Alegerile din noiembrie vor marca un moment extrem de interesant pentru PSD. În mod legitim, chiar democratic aş putea spune citându-l pe liderul PSD, se va deschide lupta pentru succesiune. Dacă mănâncă bătaie Geoană, PSD va avea nevoie de un alt partener de dialog cu Băsescu, preşedintele României pentru încă 5 ani. Dacă câştigă Geoană, automat va fi ales un alt preşedinte al partidului. Care-i candidatul cu cele mai mari şanse? După părerea mea, profund subiectivă, Adrian Năstase poate prelua conducerea partidului. Mergând cu speculaţiile mai departe, aş spune că poate deveni şi prim-ministru.

Ce părere aveţi? Are şanse Adrian Năstase?

•    Răspuns la atacurile PDL

•·        PDL trebuie să se decidă dacă este interesat mai mult de guvernare sau de soarta lui Traian Băsescu.

•o       Traian Băsescu nu este parte a guvernării, iar implicarea lui în această ecuaţie nu este decât un motiv de tensiune.

•·        Priorităţile Guvernului sunt scoaterea României din criză

•o       Miniştrii PDL au un rol foarte important în Guvern şi trebuie să se dedice total realizării acestor obiective.

•o       Până în prezent, şi Radu Berceanu, şi Vasile Blaga s-au comportat precum garda personală a lui Traian Băsescu, nu ca miniştrii responsabili din Guvern.

•·        PSD nu a atacat niciodată guvernarea, iar toate poziţiile au fost extrem de bine argumentate.

•o       Cei de la PDL trebuie să ţină cont de faptul că miniştrii PSD duc greul guvernării, fie că vorbim despre Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei, sau Ministerul Sănătăţii.

•o       Emil Boc ar trebui să dea dovadă de mai multă responsabilitate atunci când face declaraţii. Nu se poate ca dimineaţa să fie primul-ministru al României, iar după amiază să fie şeful gărzii personale a lui Traian Băsescu.

•·        Traian Băsescu influenţează negativ Guvernarea şi produce tensiuni artificiale.

•o       Din raţiuni electorale preşedintele demonstrează că este gata să sacrifice guvernarea şi programul anticriză în interes

electoral.

Am citit un articol interesant pe http://www.inpolitics.ro/ despre modul în care pierde Gigi Becali controlul asupra propriului partid. Cum s-a fâsâit fuziunea PRM cu PNG, din cauze de Modrogan. Care ar dori să pună mâna pe cei 1.000 de aleşi locali ai lui Becali. Posibil, eu însă am alte informaţii:

•1.      Traian Băsescu va candida. Nu i-a ieşit nici o variantă de rezervă, deşi acum se discută despre propulsarea lui Vadim pe locul doi, sau măcar în apropierea lui Geoană, peste Crin Antonescu. Şeful lui de campanie (al lui TB) va fi Vasile Blaga, pentru a avea asigurată infrastructura de partid.

•2.      PSD încearcă blocarea candidaturii lui CV Tudor pentru a evita pierderea electoratului de stânga cu simpatii peremiste şi este autorul răzgândirii. Deci vinovatul trebuie căutat uşor în altă parte…