Am citit argumentele unora dintre voi împotriva lui Adrian Năstase. Vreau să răspund fiecăruia, spunându-mi foarte clar părerea.

1. Poate domina Adrian Năstase liderii judeţeni care şi-au depăşit condiţia?

Cred că nu se va mai pune problema dominării în PSD. Autoritatea prin care s-a făcut remarcat AN a fost dublată de calitatea de prim-ministru, o pârghie extrem de eficientă în mâna unui om care ştie să se joace cu Puterea. Deci, cred că va fi o conducere mult mai colegială decât în perioada amintită. Care va fi soarta lui Vanghelie, Oprişan, Mazăre? De la caz la caz…

2. Îi este frică lui Adrian Năstase să candideze?

Mă îndoiesc că este vorba de frică. cred mai curând ne putem gândi că Adrian Năstase va candida doar dacă va fi convins că va câştiga. Situaţia actuală, cu Mitrea, Diaconescu, şi mai ştiu eu cine, pe post de candidaţi, nu este una favorabilă, fiind preconizată o fragmentare a voturilor în favoarea lui Geoană. Dar şi aici cred că suntem la începutul unui proces de negociere.

3. Poate Adrian Năstase revigora PSD?

Cred că da! Am spus-o şi în primul post: sub conducerea lui Geoană, PSD şi-a pierdut identitatea politică, ajungând la remorca PNL, doar din dorinţa, firească, a lui MG de a câştiga preşedinţia României. PSD este al doilea partid al României şi poate creşte doar dacă va avea o conducere inteligentă. Iar Adrian Năstase este unul din cei mai inteligenţi oameni politici ai României. Ca să vă dau un exemplu, nu s-ar fi dus la SOV cu două-trei zile înainte de alegeri nici în ruptul capului. Eventual îl trimitea pe Petrache să-i aducă întrebările :-)))

4. Adrian Năstase se bucură de cerdibilitate ZERO în rândul electoratului.

Studiile sociologice nu arată acest lucru, iar modul în care a trecut peste campania din ultimii 5 ani, spune multe despre tăria pe care a dobândit-o.

5. Ce se va întâmpla cu Mircea Geoană dacă Adrian Năstase ajunge preşedinte?

Eu i-aş recomanda să-l trimită şef de organizaţie la Iaşi, la munca de jos, să vadă cum se face politică social-democrată fără fitze de Bucureşti. Sau să-l pună la împletit coşuri. Pentru că nu pot uita momentul în care Geoană se gudura pe lângă Năstase, dorindu-şi funcţia de prim-ministru în 2004, dar şi cum plătea sondaje care să arate că Năstase este cel mai corupt politician în 2005. Dar am senzaţia că Adrian Năstase nu o va face…

P.S. Vă rog să citiţi aceste rânduri cu îngăduinţă, fiind scrise de un analist politic care-l admiră sincer pe AN.

Aşa cum remarca unul din cititorii blogului, îi cunosc pe toţi cei implicaţi în alegerile din PSD. Am spus-o şi vreau să o afirm încă o dată: Adrian Năstase este cel mai potrivit preşedinte pentru PSD în acest moment. Sunt convins că nu va fi un adversar comod pentru PDL şi nici un partener umil pentru PNL. Ceea ce va reuşi Năstase, dacă va ajunge preşedintele partidului, va fi un lucru extrem de important. Va da personalitate partidului. Pentru că PSD este un partid care şi-a pierdut personalitatea ideologică şi politică. Iar în acest domeniu Cristian Diaconescu nu are experienţa necesară, iar Miron Mitrea, chiar dacă are mult mai multă consistenţă decât CD, va reuşi greu să convingă aripa-ProGeoană de bunele sale intenţii. Un trio Năstase-Diaconescu-Mitrea, ar transforma PSD într-un partid cu adevărat puternic. Dar am oarecare îndoieli că se va reuşi…

Am spus că vreau să stau să mă lămuresc ce se întâmplă în PSD. Și am avut dreptate, pentru că ce era valabil în weekend, a devenit istorie luni. Înţeleg că Năstase nu mai candidează, că Diaconescu e susţinut de Vanghelie şi Hrebenciuc (care ne-a anunţat, cinic, că el este tot timpul în tabăra câştigătoare), iar de soarta lui Geoană nu se mai interesează nimeni. Un Geoană, din ce în ce mai patetic, aşa cum am citit şi în transcrierea de la emisiunea de la A3. Un preşedinte de partid care nu reuşeşte să ascundă perspectiva eşecului, ce-l aşteaptă după colţ. Citez din Geoană:

“Au existat voci care au spus să păstrăm mandatul meu pînă când expiră mandatul de patru ani. Astăzi, prin ceea ce am sugerat, eu mi-am pus centura în ring. Erau şi alte variante de joc politic. Prima ar fi fost depunerea mandatului, dar era puţin contradictoriu cu ceea ce am spus, şi anume frauda masivă. Prima tentaţia a fost ca în seara în care s-a anunţat altceva, să renunţ. Nu e ochestiune de lipsă de onestitate din partea mea. Apoi aveam o formulă mult mai simplă de a scăpa de acest tir, aceea de a da vina pe organizaţiile care au pierdut. Dar am considerat că e nefiresc şi nebărbătesc ca înainte să avem o disucţie serioasă cu toate organizaţiile să arunc vina. (…) Unii care au stat pe margine şi ne-au boicotat în campanie şi au fost în mod clar în altă barcă, vin acum şi dau sfaturi.”

•o Dl. Dragnea poate să îşi continue funcţia de secretar general, pentru că e un lider puternic, e un coleg experimentat. Nu ştiu cine ar trebui să fie preşedintelele consiliului Naţional fiindcă nu sunt în faza de a împărţi funcţii. Eu încerc să îi conving pe colegii mei să încercăm că impunem cea mai bună chipă pe care o poate da partidul, cu Ponta, Diaconescu, cu liderii importanţi de organizaţii cum ar fi Nica de la Galaţi, Toma de la Olt, cei de la Argeş, Mehedinţi, Dolj, Vâlcea. Evident că mi-aş dori să văd aceşti oameni alături de mine. Eu doresc să punem în faţa opiniei publice liderii cei mai buni pe care îi găsim, dar nu vreau să facem portrete robot. Obligaţia mea este să punem cu toţii, de la Năstase, la Iliescu, la Geoană, noi trei avem obligaţia principală să încercăm să încurajăm cea mai bună echipă pe care o poate da PSD-ul astăzi. Eu nu cred că nu prindem 2010 cu acest guvern în picioare pentru că o să fie jale în agricultură.”

Despre relaţia cu PNL:

• o “Cred că e important să nu ne atomizăm, dar aş îndrăzni să încurajez un anumit tip de competiţie încercând să păstrăm un proiect comun, strategic. Avem un scop comun, apărarea democraţiei, apărarea unor relaţii între lideri. Eu sper să existe pragmatism şi luciditate.”
• o Despre candidatura lui Cristian Diaconescu: “democratică şi legitimă. Eu mă cunosc cu Cristi Diaconescu de mulţi ani de zile. Eu cu Cristi voi rămâne întotdeauna într-o relaţie amicală şi cordială.”
• o Despre candidatura lui Miron Mitrea: “O parte a unui joc orchestrat de Cotroceni”
• o Despre candidatura lui Adrian Năstase: “legitimă şi democratică, are tot dreptul dacă se hotărăşte să facă un asemenea pas. Dar sunt convins că înainte de a se lansa, vom avea o discuţie între noi ca între colegi şi prieteni şi ne vom consulta.”

Pentru că într-un comentariu mi se reproşa că nu scriu nimic despre criza din PSD, o fac astăzi. N-am scris pentru că am vrut să las apele să se limpezească.

Din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare:

- Geoană ar trebui să-şi asume răspunderea înfrângerii şi să se retragă.

- Năstase să redevină preşedintele PSD, eventual cu Diaconescu preşedinte executiv.

- Mitrea să reia munca de secretar general al partidului.

Aceasta a fi varianta optimă din perspectiva mea. Orice altă soluţie va transforma PSD într-un partid obscur, incapabil de regenerare.

Aştept opiniile voastre, cât mai tranşante, pentu a vă prezenta argumentele mele.

Pe-un picior de plai,> La Izvor, pe Splai,> Iată vin la vale> Pentru confruntare,> Două siluete> Mândre, violete.
> Unul e Traian,> Baciul constăntean> Mergand pe furiş,> Şi privind cruciş.> Cu engleza “unsă”,> Si şuviţa tunsă.
>
> Iar celălalt e,> Lider PSD.> Familist convins,> Prostănac distins,> Care bea şampanii> Când il bat duşmanii.
>
> Se strânse Băselu’> Şi cu tot cartelu’> Şi se tot vorbiră> Şi se sfatuiră> Pe l-apus de soare> Fix la confruntare> In seara senină> Şi cu lună plină,> Să-i pună lui Geoană,> Sare drept pe rană.> Şi să-i dea incet> Flăcări violet.
>
> Şi cum se gândiră> Indată porniră.> După doar o tură> Pe Geoană-l făcură> Una-cu-pamântu’,
> Că s-a dus la Vântu.> Şi cu tot cu Crinu’> El pierdu scrutinu’.
>
> Imbătat cu suc,> Victor Hrebenciuc> Vine si declară>> Că atunci, joi seară> S-au aprins încet> Flăcări violet,> Luminând în şoapte> Un mandat de-o noapte
>
> De această dată,> Foarte revoltată,> Mihaela Geoană> Ca o primă-doamnă> Declară că ştie> Că a fost magie> Acuzând frenetic> De-atac energetic.
>
> Căci soţul iubit> Atunci i-a şoptit:> “Au, dragostea mea,> M-a pişcat ceva”.
>
> Şi o tară-ntreagă> Nu poa’ sa-nţeleagă,> Care vrăjitoare> Ar putea fi-n stare> Să facă magie> La preşedinţie.
>
> Băsescu declară> Ca să ştie-o ţară:> “Vinovat mă fac> De acel atac.> Avea Boc la el> Patru Duracell
> Şi m-a sfătuit> Ca să le inghit> C-o să-mi dea vigoare,> Pentru confruntare.> Dar era prea mult,
> C-am mâncat iaurt.> Şi vrând sa le-ascund> Le-am băgat in fund.
> (Şi-acum d-asta par> Şi eu găozar).> Şi-ntr-un plin avânt,> Am scăpat un vânt> Plin de energii,> De la baterii> Ce-a purtat incet> Flăcări violet,> Ce-atarnau cu greu> Prin-prejurul meu.
>
> Si cand a simţit> Geoană s-a oprit,> A oprit cuvântu’> Că îi place …”Vantu’..”.
>
> Din acel moment> N-a mai fost atent> Doar puţin surprins> Fiindcă l-am invins.> Tre’ să spun cinstit
> N-aş fi reuşit> Fără-al meu secret:> …..Flăcări violet!”

L-am rugat pe Radu Ștefănescu să facă câteva consideraţii asupra ultimei tâmpenii româneşti: agresarea energetică suferită de Mircea Geoană. Iată ce i-a ieşit:

Dacă cineva îşi închipuie că un „atac energetic” este la fel de simplu ca un pumn în barbă sau un cap în nas, ei bine, se înşeală total. În primul rând că „atac energetic” este o formulare falsă şi ridicolă. Dar ce pretenţii să ai de la cei care cred ca „telekinezia” este probabil televiziunea chinezilor… In general, despre paranormal, supranatural şi vraji sau blesteme se discuta cu multă competenţă la o masă festivă, copioasă, după al doilea pahar de ţuică. Toată lumea ştie, toată lumea a trecut prin întâmplări ciudate, toată lumea crede în teoria conspiraţiei. Dar să vorbeşti despre asta în public, la televizor şi mai ales să fie spus de oameni pe care lumea îi vede ca lideri, conducători de oameni şi stâlpi ai ţării?!! Sigur, acest lucru va declanşa marşul tuturor „paranormalilor”, al ciudaţilor şi mai ales al ciudatelor pe la toate televiziunile cu dorinţa mesianică de a lămuri „energiile”. Din nefericire „energiile” sunt puţine, sunt cunoscute şi catalogate, au fost măsurate şi până la urmă au soarta tuturor energiilor – degenerează în căldură, contribuind la moartea termică a Universului, la mărirea entropiei. Formularea „atac energetic” este o prostie sau o publicitate bună pentru „bioenergeticieni”. „Atac psi” adică atac psihic, este mai aproape de realitate. Intimidarea, ameninţarea, înjurăturile fac parte dintre atacurile psihice, exprimate verbal. După al Doilea Război Mondial cercetările asupra atacurilor şi contratacurilor psihice nonverbale au fost tema preferată a multor colective de cercetători, în umbra unor servicii – hai să zicem „secrete”. A existat şi există (şi probabil va exista) multă escrocherie în tratarea acestor probleme umane neverificabile şi care nu sunt repetabile în aceleaşi condiţii date. S-au cheltuit miliarde de dolari şi de ruble pentru nişte rezultate care puteau fi rezolvate cu un camion de dinamită. Partea seducătoare a „atacului psi” este că nu produce „smoking gun”, dovada atacului, pistolul fumegând. Ceea ce, să fim drepţi – nu are preţ! Aţi fi dispuşi să luaţi în derizoriu şi să râdeţi de aceste „prostii”. Cum râdeam şi eu, impreună cu colegii de grupă de la „Omar Khayyam” la cursurile profesorului de psihologie comparată, neurochirurgul Amir Khorsand. Când am simţit o răceală pe ceafă, apoi o durere cumplită în creştetul capului. La fel ca toţi ceilalţi studenţi. S-a lăsat în amfiteatru o tăcere cumplită. „Acesta a fost un atac psihic!” a spus marele profesor. Şi a părăsit catedra târându-şi picioarele, brusc obosit. Am aplaudat până m-au durut mâinile…Ca să revenim la coordonatele de 26 grade 06 minute longitudine estică şi 44 grade şi 24 minute latitudine nordică, adică în Bucureşti, sediul Preşedinţiei şi al Guvernului – ei bine de ceva vreme se discută, în cea mai depresivă perioadă a anului, despre pierderea alegerilor prezidenţiale de către domnul Mircea Geoană din cauza unor practici, „atacuri” oculte, paranormale, supranaturale etc etc. Cred mai curând că domnia sa a fost „deochiat”. Dar cine a declanşat toată această problemă cu miros de pucioasă – însuşi Marele Maestru al Combinaţiilor, „Creierul” domnul Viorel Hrebenciuc, care poate „ataca psihic” pe oricine, oricând şi oricum, din orice poziţie. Dovada – că şi acum, după aproape o lună, presa mestecă acelaşi subiect. Să încep să dau exemple? Amestecul acesta eteric şi esoteric de flăcări violete, atacuri energetice, parapsihologi ucranieni sau autohtoni este un zid care nu ne lasă să vedem pregătirile pentru Congresul PSD. Care va fi o „noapte a Cuţitelor Lungi”. Dacă cineva m-ar pune să fac horoscopul Congresului, aş avea puternice reţineri. Nu doresc să dau veşti proaste.

Mulţi au comentat înfrângerea lui Honorius Prigoană din punct de vedere ‎politic. Eu o voi comenta din perspectiva organizării unui partid. Pentru mine, rezultatul de ieri ‎arată că PDL a pierdut complet Capitala în favoarea PNL şi PSD. Nu mă refer atât ‎la înfrângere, care era de altfel previzibilă, ci la proporţiile scorului. La o prezenţă ‎de vot foarte scăzută, de 27,11%, contează în primul rând organizarea, activul ‎partidului şi campania pe teren. Faptul că Honorius Prigoană a obţinut doar ‎‎29,83% îmi arată cât de slabă a devenit structura de partid a PDL la nivelul ‎Bucureştiului (cu excepţia sectorului 3, deşi şi aici sunt probleme semnificative de ‎mobilizare a electoratului).‎
Testul alegerilor din sectorul 1 a arătat că PDL nu se descurcă fără Traian ‎Băsescu. Dacă ne amintim că în alegerile parlamentare PDL a avut cam acelaşi ‎scor cu PSD, iar alegerile pentru Primăria Capitalei au fost pierdute cu brio (ca să nu mai vorbim de procentul slab obţinut în Capitală la ‎prezidenţiale), rezultă că PDL stă din ce în ce mai prost cu organizarea în ‎Bucureşti. Cert e că liderii PDL au pierdut legătura cu structurile de partid la ‎nivelul Capitalei. Ceea ce îmi sprijină aserţiunea că PDL se pregăteşte să piardă şi ‎în sectorul 4. O analiză minimă arată că, practic, indiferent cine va fi candidatul ‎PDL pentru postul lăsat vacant de Daniela Popa, va pierde. Şi asta nu pentru că ‎PDL nu ar avea oameni capabili, ci pentru că PDL nu va reuşi să învingă, în ‎colegiul 19, un candidat susţinut de PSD, PC şi PNL, oricare ar fi el. E evident că ‎PSD va avea ocazia să îşi ia revanşa, prin aparatul de partid. Vă încumetaţi să daţi ‎un pronostic?‎

„Dl. Mitrea a cerut Ministerul Transporturilor atunci când am intrat la guvernare, si să nu alegem Internele. Dl. Mitrea este extrem de puţin credibil atunci când face asemenea declaraţii. Miron Mitrea nu are căderea morală să vorbească despre această campanie. Nu mă deranjează ceea ce spune Oprişan, pentru că am bătut coclaurile împreună în campanie. Dar în clipa în care vine cineva care a stat pe tuşă, prefer să nu mai comentez despre acest aşa zis coleg ale nostru. Când a fost Vanghelie portavocea PSD în campanie? A fost pe bannerele lui Băsescu şi am câştigat la Bucureşti. În clipa în care este o campanie atât de strânsă şi scorul este atât de strâns, eu vreau să facem o analiză în partid în forurile statutare.” Citat din Mircea Geoana

Bogdan Teodorescu: „Hrebenciuc nu a fost împtriva alierii cu Traian Băsescu şi PD-L. PSD a luat bătaie de 6 ori: europarlamentare I, locale, parlamentare, europarlamentare II, prezidenţiale şi referendumul pentru Traian Băsescu. PSD a lăsat la conducere un om care a pierdut şase scrutinuri la rând, de două ori au pierdut scrutinuri pe care păreau că le-au câştigat. Asta înseamnă foarte mult despre organizarea partidului. În 2006 s-a spus că trebuie să reformăm un partid. Reformarea unui partid poate veni decât din interior, PSD a fost reformat de oameni care au fost în afara PSD-ului şi împotriva lui. Împotriva PSD s-a construit ura populară pe anticomunism. Realitatea PSD porneşte de la o problemă care se numeşte eşec managerial. Restul e o discuţie secundară. Principalul partid care se opune lui Traian Băsescu este PNL. Vocea care a scos oamenii din casă a fost Crin Antonescu. PSD poate să devină un partid mijlociu în România, cu două partide mari, PD-L şi PNL. Dacă vrea să iasă din această problemă, trebuie ca până la alegeri să se organizeze politic. PD-L nu i-a bătut la imagine, ci pentru că au fost mai bine organizaţi. Metodele care ţineau PSD pe primul loc au fost adoptate de PDL. PD-L este o copie administrativă a PSD. Ca să-l baţi pe Traian Băsescu nu trebuie să te repezi la vârf, ci să faci organizare politică.”

“SOV are un mandat. Are mandatul – un mandat extern – de a incerca sa “democratizeze” piata media din Romania si acum, brusc, piata media din Moldova. Pentru ca nu are nici o explicatie economica investitia majora pe care o va face la Chisinau, alta decat a incerca sa-si obtina un soi de imunitate sau bunavointa de undeva de afara, de la americani, de la europeni, investind in media”, afirma Catalin Tolontan la Discutia de Luni, o emisiune despre presa si viitorul ei difuzata de HotNews.ro si RFI, realizata de Dan Tapalaga.

Am citit acum câteva zile această declaraţie. Şi vreau să-mi spun părerea. Pentru că eu cred exact invers decât Cătălin Tolontan. Eu cred că “investitorii” ruşi care stau în spatele lui SOV îl cheamă la Chişinău. Mai mult, cred că aceştia caută să-l scoată pe SOV complet din România. Pe ce mă bazez? Pe faptul că majoritatea spălărilor de bani produse în jurul lui SOV s-au făcut pe la Chişinău. Că, periodic, firmele-căpuşă ale lui SOV sunt preluate de cetăţeni moldoveni, după care sunt declarate falimentare. Iar Poliţia caută ani de zile un molovean care este de negăsit.

Dar mai ales, pe faptul că se strânge laţul!