Dragii Moșului, cred că asistăm la conturarea unui fenomen patologic, plecând de la una din traumele post-campanie electorală.

Vântu, Patriciu și Voiculescu, sau mai corect visele lor, au fost zdrobite de o întâmplare. Sau de vreo două-trei întâmplări. Pe care le-au generat ei înșiși. Plecând de la filmulețul cu fenomenul Ploiești, în care mâna își schimbă în opt cadre forma firească, până la SPA-ul lui SOV în care se relaxa periodic viitorul-fost-președinte-al-României. Trecând prin susținerea pe față a PSD, prin difuzarea știrilor tendențioase și a talk-showurilor în care invitații primeau indicații de regie.

De partea cealaltă, a fost Traian Băsescu. Un candidat care a început foarte greu campania electorală, care avea de recuperat un handicap de 10 puncte în sondajele ce măsurau intenția la vot pentru turul doi (adică Mircea Geoană conducea încă dinaintea turul întâi cu 55 la 45). Mass media îi dădea scatoalce de dimineața până seara. Băsescu se apăra cu două scobitori : un partid fragilizat de atacurile permanente și două televiziuni ( OTV și B1TV) care nu păreau că vor face față barajului de artilerie. Analizând situația așa cum a fost și luând în calcul că vorbeam de un Președinte în funcție, credeți-mă că suna ca dracu pentru orice consultant politic.

A reușit. Ajutat în primul rând de cei trei Moguli, care i-au împlinit strategia de campanie prin aroganța și prostia de care au dat dovadă.

Prin victoria lui Băsescu, SOV a văzut cum i-au sărit, brusc, din buzunare câteva sute de milioane de euro, Voiculescu și-a făcut uitate toate visele de mărire, iar Patriciu a rămas cu onoarea nereperată.

De atunci, a început ceea ce mult dintre voi văd și aud zi de zi.

De ieri, s-a mai adăugat un subiect. Bineînțeles că tot despre Elena Udrea. Despre frunza din logo-ul brandului turistic.

Ca să fie clar și eu cred că este identică cu cea a companiei britanice de transport. Nu mi se pare un element esențial în definirea unui brand turistic, dar accept jocul.

Însă de aici am o cu totul altă abordare. Principalul vinovat este compania care a produs identitatea vizuală a campaniei. Potrivit informatiilor MDRT, “contractul de realizare a Brandului de Turism al Romaniei a fost atribuit asocierii Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion SA – Taylor Nelson Sofres SA (THR-TNS). Deci ei ar trebui întrebați, cum este cu frunza.

Mai mult, ministerul a beneficiat pe toata durata proiectului, incã de la intocmirea caietului de sarcini, de consultantã din partea expertilor externi cooptati: International Advertising Association, Uniunea Agentiilor Publicitare din Romania si Asociatia Romanã a Profesionistilor in Relatii Publice”. Alți posibili interlocutori.

Cam așa ar trebui să sune o știre corectă. Numai că acest lucru nu interesează pe nici unul din Moguli. Pentru că s-ar pierde partea cea mai importantă a terapiei de grup : frunza lui Udrea!

P.S. Zoso se distrează și mai adaugă un element de confuzie.

Nume de ziarişti care şi-au vândut pixul pentru un cont dolofan, nume de patroni de presă deveniţi milionari prin şantaj, nume de politicieni care au făcut toate acestea posibile.

Răspunsul meu este simplu: În primul rând cred că este datoria presei să facă acest lucru, iar eu nu mai sunt ziarist din anul 2001, când am ales altă cale. În al doilea rând, cred că ar fi un demers inutil pentru că aceste nume le ştiţi cu toţii, dar refuzaţi să le spuneţi! Cu unii aţi fost colegi, cu alţii sunteţi, dar vă împiedicaţi într-o pudibonderie ridicolă, o aşa-zisă solidaritate de breaslă.

Partea proastă este că partizanatul politic ( mă refer la cel prestat precum o activitate comercială, pe bani, nu din convingere ), dezvăluirile care apar în ultima vreme fac rău tuturor.

Dar, vorba lui Mircea Badea: trăim în ţara curvelor virgine!

P.S. Pentru că Victor Ciutacu mă consideră unul din cei care au răspândit informaţiile privind presupusa fraudă fiscală de la Realitatea TV ( un mizilic de 3 milioane de euro), având un plan diabolic în cap, vreau să îi răspund printr-o întrebare: a avut vreun ziarist de la JN iniţiativa să sune la ANAF şi să încerce obţinerea vreunei informaţii despre controlul de la RTV? Dacă au încercat şi n-au reuşit, îmi cer scuze pentru că am presupus că a existat o lipsă de interes din parte lor.

În altă ordine de idei, Victore, n-am lucrat niciodată cu SOV la Realitatea TV…ar fi fost şi complicat!

Inițial se dădeau contracte de publicitate cu regiile de stat. Petrom, Romgaz, CFR, BCR erau, înainte de privatizare, preferatele binomului Presă-Putere. Plus alte câteva zeci de companii cu capital de stat. Apoi au intrat în rol Consiliile Județene, fiind urmate de companiile private care aspiră la contracte cu Statul. Care direcționează o parte a profitului către zonele de media agreate.

Presa a devenit o afacere profitabilă pentru toată lumea. Foarte puțini mai sunt interesati de rezultatele economice reale, pentru că banul vine mai abitir atunci când ești în pierdere. Și dacă câștigi câteva sute de mii de euro pe an din nimic, de ce să nu te comporți așa cum ți se cere?

Ziariști, politicieni, analiști, au format o Lojă a Banului. Cu doi-trei Mari Maeștri. Care gestionează campanii de presă și comandă atacuri. O morișcă continuuă. Care trece peste guvernări, crize economice, alegeri, generând din ce în ce mai mulți bani.

Nu este o campanie împotriva Presei, așa cum adoră membrii Lojei să declare cu adâncă îngrijorare și preocupare. Este o tentativă de curățare profundă a unui sistem corupt. Pentru că stilourile cu care altădată scriau anchete și dezvăluri importante au ajuns să compleze doar ordine de plată și să semneze chitanțe de card, aiurea în lume.

Sunt mai buni cei care dezvăluie aceste lucruri? Poate că nu, dar asta nu înseamnă că ar trebui să tacă. Pentru că tăcerea este starea de grație a membrilor Lojei.

Dar de fapt, de ce ne pasă? Mai bine plătim taxa de protecție…

2. Ziarista care a intervenit în emisiunea lui Radu Moraru există în carne și oase, a lucrat la Realitatea TV pe bază de contract de drepturi de autor, dar a refuzat să-și dea numele. Nu pentru că îi era frică, ci pentru că actualul contract de muncă îi impune anumite condiții și nu a vrut să intre în conflict de interese. Deci atunci când veți citi despre Bomba urât mirositoare de la Realitatea TV, puteți fi siguri că este adevărat.

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Bună seara!

Radu Moraru: Înţeleg că aveţi o completare la cele spuse până acum de către invitaţii mei în ceea ce priveşte anumite onorarii luate de către invitaţi, analişti şi aşa mai departe. Despre ce e vorba?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Am să vă spun foarte pe scurt că mi se pare o chestie care ar trebui discutată foarte serios la nivelul acesta. În primul rând, Radu şi cu tine şi cu Dan am lucrat, mai mult nu spun, acum doi ani am fost obligată să mă retrag din presă, în urma unui contract de acest gen la Realitatea. Şi am să spun povestea mea directă după care am să exemplific cu alte cazuri fără să dau nume, dar cred că sunteţi băieţi deştepţi şi înţelegeţi. Prima oară când am chemată la o emisiune la Realitatea am vorbit ce am vrut, am dat, am vorbit cum gândeam eu, după care a doua oară mi s-a propus un contract de colaborare pe drepturi de autor şi vreau să discut mai mult, nu atât ce se întâmplă şi nume şi …. cât ce înseamnă contractul de autor, ce presupune contractul de drepturi de autor. Deci, drepturi de autor, după mine, nu însemna nimic din ceea ce mi s-a întâmplat. A doua zi când am fost învitată după emisiune, mi s-a propus suma de 5.000 de euro şi mi s-a pus în faţă o hârtie. Îl înjur de trei ori pe ăla, îl laud pe ăla, oameni politici pentru că am fost ziarist politic 18 ani de zile.

Radu Moraru: Dar erau precizate nume de oameni care trebuiesc înjuraţi?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Da, corect şi cu argumente. Despre ăla aduci aminte cazul ăla, ăla, ăla. Despre ăla îl înjuri pe ăla, ăla, ăla.

Dan Andronic: Scuză-mă, deci este ceea ce noi numim în limbaj de specialitate “message box”.

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Exact.

Dan Andronic: Ţi se dă o baterie de mesaj pe care tu trebuie să o…

Radu Moraru: Da’ asta este foarte interesant pentru că asta seamănă cu toţi… Era în perioada 2008, exista o armată de aproape 1000 de aşa-numiţi ziarişti în toată România, poate nu 1000, poate aici greşesc, care primeau în fiecare dimineaţă pe SMS sau pe telefon, ăia care erau mai şefi, temele zilei: tema 1, tema 2, tema 3 cu cine trebuie înjurat, cine trebuie lăudat şi aşa mai departe. Ceva similar era?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Nu. Radu, eu nu eram în ziariştii ăia care primeau în fiecare zi…

Radu Moraru: Nu, zic în sensul, dacă asta intenţionau şi ei, să dea o tematică.

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Eu eram un ziarist care înjuram de capul meu şi comentam de capul meu, după cum mi se părea mie că este OK sau nu, cum se întâmplă lucrurile în ţara aceasta. Şi în momentul acela am primit invitaţia de la Realitatea. Am fost la o emisiune, la a doua mi s-a prezentat un contract de 5.000 de euro. Ca să fiu foarte corectă, eu am rămas foarte surprinsă la banii aceia, pentru că eu, pentru munca pe care o făceam la ziarul meu, unde aveam o funcţie importantă, primeam 1.500 de euro pe lună şi munceam 20 de ore pe zi. Şi m-am gândit, de ce naiba să-mi dea oamenii aceştia 5.000 de euro ca să vin de două ori pe săptămână la ei. Şi au doua zi mi s-a pus listing-ul în faţă cu ce am de spus.

Dan Andronic: Cineva de la Realitatea ţi-a dat hârtia asta?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Da.

Dan Andronis: Cineva din staff-ul tehnic sau staff-ul editorial?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Din staff-ul editorial, înainte de a intra în emisiune.

Dan Andronic: Avea o anumită funcţie în cadrul emisiunii? Adică, era producător, era, nu ştiu ce mai aveau ei pe acolo?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Da, Dane, şi tu ştii foarte bine că ai fost acolo, ai lucrat acolo cu ei.

Dan Andronic: Am lucrat cu ei, dar să ştii că, cel puţin cât am condus eu Realitatea, nu s-a făcut aşa.

Radu Moraru: Întrebarea era, dacă Realitatea… Cineva poate să intre de la Realitatea acum şi chiar îi rog să o facă, să precizeze, dacă înţeleg despre cine este vorba ca să nu spună eventual, domnule, era cineva care însă nu avea legătură cu Realitatea, era un producător extern.

Dan Andronic: Spune-mi, ai mai văzut asemenea hârtii date altor invitaţi?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Da, am văzut, pentru că în 18 ani de presă o grămadă din oamenii care mi-au trecut prin mână şi i-am format ca ziarişti au ajuns la Realitatea. Şi după ce m-am retras din presă, că nu m-ai lăsat să termin evenimentul acesta, după ce m-am retras din presă am intrat pe consiliere politică şi în momentul acela foştii mei angajaţi mi-au arătat: nu ai nicio şansă cu omul acesta politic al tău, pentru că uită-te ce se întâmplă şi cu ce va fi atacat. Şi mi-au arătat hârtii. Deci, am văzut hârtii şi le-am analizat. Erau hârtii …

Radu Moraru: Când se întâmpla asta? În ce an?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Stai puţin că m-am enervat, că mi se pare îngrozitor tot ceea ce se întâmplă şi de doi ani de zile am frustrarea aceasta. Erau hârtii date analiştilor politici, analişti politici în care eu aveam încredere, îmi erau dragi, îi respectam. Şi în momentul acela mi-a căzut cerul în cap, când am văzut că acela are de înjurat, ăla ăla, ăla de spus, ăla, ăla. Nu mi-a venit să cred, am ascultat emisiunea şi după ce am văzut că se respectă acea hârtie am zis: da, într-adevăr, trăiesc pe altă planetă.

Radu Moraru: Întrebare: în ce an se întâmpla?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: În 2008, chestia cu consilierea mea politică şi am văzut şi analişti politici, şi ulterior am aflat şi cifrele pentru care făceau lunar chestia asta, numai că nu am avut proba, pentru că am avut numai vorbe. Hârtiile mi-au fost arătate, că erau bătute la maşină şi date din Realitatea către analiştii politici, unii de foarte, foarte mare renume.

Iulia Nueleanu: Cum ar fi?

Radu Moraru: Macar un nume putem să avem?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Vă dau nişte repere: fost membru marcant GUVR, fost APR, actual analist politic de renume.

Iulia Nueleanu: Vladimir Pasti, Iosif Boda?

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: V-am dat nişte repere. Nu am nicio probă şi am fost ziarist, da? Atâta timp cât nu am proba, nu pot să dau nici nume.

Dan Andronic: Am înţeles, dar măcar ceea ce ne-ai spus ţi s-a întâmplat şi asta mi s-a părut relevant când am vorbit cu tine la telefon, pentru că nici eu nu mi-am închipuit că lucrurile acestea pot să mergă atât de mult timp neştiute. Deci, este prima oară când aud aşa ceva. După ce am vorbit cu tine la telefon, am mai dat un telefon…

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: După părerea mea, toată lumea politică ştie lucrurile acestea.

Dan Andronic: Într-adevăr, ele trebuie spuse. Eu nu le ştiu, de exemplu, şi cred că ele trebuie spuse.

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Deci, eu în momentul în care am refuzat să spun pe post asta şi am zis că, oricât de proastă aş putea fi eu, nu stau să spun părerile altora date pe hârtie şi îmi spun părerile mele, cu orice risc, că mă fac de râs, că nu ştiu ce, sunt părerile mele, mi le asum, nu îmi spune nimeni, nu îmi dictează nimeni ce gândesc. Da? În momentul acela, s-a terminat firul.

Radu Moraru: Adică, gata colaborarea.

Ziarist – fost invitat Realitatea TV: Gata peste tot, nu numai la Realitatea, asta e mai trist. Şi Dan, dacă îşi aduce aminte, a fost o perioadă, în ‘95-’96, când Clubul Român de Presă exact asta a făcut, a făcut un embrago că niciun ziarist nu se mai poate muta de la un ziar la altul decât cu acordul patronului. Şi patronii care erau în Clubul Român de Presă să vorbească. Asta s-a întâmplat din 2005 încoace. De asta atâţia ziarişti buni sunt astăzi pe margine şi de asta presa arată cum arată.

Dan Andronic: Da, pentru că, într-adevăr, a apărut un soi de dictatură a banului…

Se autointitulează analiști, sperând că astfel vor avea un statut public onorabil. Le place să se considere oamenii de onoare, în sensul în care dacă ai plătit șpaga cerută, ești protejat!

Nu mai au dinți în gură, dar încă salivează când se uită la tortul Puterii. Au încercat să-și tragă o halcă mare, dar au luat-o peste bot. Dacă îi întrebi la ce le mai trebuie, răspund cu o privire tâmpă, de bețiv antipatic. Vor din nou acolo, sus, în vârf, salivând după privatizările la care au participat pe post de instrumente de presiune, de la Romtelecom la BCR, după afacerile cu RAPPS, contractele de publicitate cu Statul, banii negri împărțiți cu politicienii. Se fac că uită de îngroparea dosarelor penale pentru care s-au făcut frate cu Dracul.

Atacă politicienii prin afirmații cu subînțeles, doar-doar va încheia cineva o înțelegere cu ei. Îi acuză de imoralitate, fără să le tresară un mușchi pe față, pentru că au obrazul mai gros decât piele de porc.

Interesant este faptul că îi mai unește un lucru: toate aceste javre de presă au colaborat cu Securitatea. Unii și-au făcut un titlu de glorie din asta, inventând biografii false, fapte eroice, profitând de faptul că lumea nu îi contrazice, din scârbă. Alții au facut presiuni să nu fie calificați ca atare. Iar pentru asta au făcut orice compromis.

De fapt, Compromisul e viața lor! Ling unde au scuipat, dacă sunt plătiți regește. Pentru că indiferent cât de bogați sunt, tot timpul au nevoie de mai mulți bani pentru că le place la nebunie în Bali și pe Coasta de Azur, s-au obișnuit cu avioane private, se îmbată doar cu vin de 300 de euro sticla, au servitori filipinezi, case de mii de metri pătrați.

Dacă ar avea bun-simț s-ar retrage din viața publică, dar de fapt este un nonsens, pentru că dacă ar fi avut bun-simț ar fi rămas gazetari, nu ar fi devenit milionari din șantaj și escrocherii.

De aceea ar trebui izolați. Sau pălmuiți atunci când apar în public. Moral, desigur…

P.S. Sunt dator cu un comentariu legat de materialul publicat de Curentul astăzi. Despre ziariștii plătiți de Realitatea TV. Și v-aș îndemna să faceți o distincție între cei are au fost plătiți pentru o muncă reală și cei care au primit bani pentru a-și vinde conștiința. Diferența trebuie făcută de fiecare dintre noi, o generalizare forțată folosind doar bătrânelor javre de presă.

P.P.S. Pentru că văd că au blocat serverul de la Curentul, puteți citi AICI.

În 1981, Sorin Ovidiu Vîntu era condamnat definitiv, cu executare, pentru complicitate la infracțiunea continuată de delapidare calificată (pentru o pagubă de 69.641 de lei), săvîrșirea infracțiunii continuate de sustragere și distrugere de înscrisuri oficiale, comiterea infracțiunii continuate de fals intelectual în acte oficiale și comiterea infracțiunii de uz de fals. Condamnarea l-a trimis în penitenciarul Bacău, unde a și fost contactat de Direcția a IV-a a Securității, pentru care a semnat un angajament de colaborare, după cum au susținut cei de la Hotnews.

Se poate identifica un mod de operare, chiar dacă saltul de la savarine la escrocherii financiare poate părea cam mare. De ce ?

Pentru că În 1981, Vîntu (conform sentinței penale nr. 450 a Judecătoriei Roman din 1 august 1981) era “funcționar la serviciul contabilității” al Întreprinderii comerciale de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică (ICSMAAP) din Roman. “În perioada iunie 1980 – februarie 1981, inculpatul Vîntu S.O., în înțelegere cu celelalte două coinculpate (gestionare la chioșcurile 236, respectiv 246 ale ICSMAAP – n.r.), a înlesnit acestora însușirea unor importante sume de bani provenite din vînzarea produselor alimentare primite, în special cofetărie, treptat, în mod repetat, prin falsuri și sustragere și distrugere de acte oficiale”.

Mecanismul infracțional descris de sentința instanței (preluat și comentat de sursa citată) este delicios!

Care era, de fapt, mecanismul pus la cale de Vîntu? Din documentul citat reiese că  era unul extrem de simplu, dar pentru care inculpatul avea nevoie de sprijinul “coinculpatelor”. La ICSMAAP, procedura de livrare a produselor de cofetărie către chioșcurile unde acestea se vindeau era următoarea:

- laboratorul întreprinderii trimitea marfa, printr-un “motoscuterist”, către chioșcuri;

- fiecare transport era însoțit de două avize de expediție a mărfii, identice (un al treilea aviz rămînea la cotorul caietului de avize);

- cînd motoscuteristul ajungea cu marfa la un chioșc, îi lăsa un aviz de expediție gestionarului/gestionarei, apoi se întorcea la – laborator cu celălalt aviz de expediție, semnat de gestionarul/gestionara chioșcului;

- la laborator, pe baza avizelor returnate, se întocmea un centralizator al mărfii trimise spre vînzare;

- centralizatorul și avizele (sau notele de predare-restituire) semnate de gestionarii/gestionarele de chioșcuri ajungeau, apoi, la contabilitate.

La contabilitate, adică  la Vîntu: “Aceste centralizatoare la care erau anexate exemplarele originale ale notelor de predare-restituire erau predate, treptat, la serviciul contabilității inculpatului Vîntu S.O., care avea obligația să verifice dacă notele sînt confirmate de gestionarii primitori, dacă ele corespund cu cele evidențiate în centralizator ca număr de unitate primitoare, cantități mărfuri desfășurate”.

Pasul 1 al fraudei: distrugerea notelor de predare-restituire

Dacă Vîntu ar fi fost un funcționar-model, mecanismul de mai sus ar fi trebuit urmat întocmai. Instanța, însă, a considerat că nu a fost cazul: “Față de acest procedeu de lucru și în raport cu implicarea sa personală în cazul lui, inculpatul Vîntu S.O. s-a gindit că înlăturînd o parte din avizele de expediție (notele de predare-restituire) – prin sustragerea și distrugerea lor (a celor originale anexate de laboratorul de cofetărie la centralizatorul livrărilor zilnice) și modificînd prin fals calculul valoric din centralizatoarele respective, ar putea fi realizat pe seama gestionarilor primitori un plus de marfă a cărei valoare nu se mai înregistrează contabil, iar din vînzarea produselor respective se puteau obține sume de bani care să fie însușite din gestiune, fără posibilitatea descoperirii cu ușurință a acestui lucru”.

Pasul 2 al fraudei: complicitatea gestionarilor

Totuși, lui Vîntu nu i-ar fi folosit la nimic să distrugă și să modifice acte în contabilitate, cîtă vreme nu avea complici la chioșcuri. Complici care să accepte să vîndă marfa fără acte (și ei ar fi urmat să distrugă partea lor de documente, adică acele note de predare-restituire primite de la motoscuterist la livrarea mărfii). Exact la asta s-a gîndit și Vîntu: “Pe baza acestei idei, sus-numitul inculpat a încercat cu mai mulți gestionari, să le obțină adeziunea de a efectua asemenea manopere, dar fără a reuși”. Cel puțin la început. Apoi, însă, planul “inculpatului” a dat roade.  

Pasul 3 al fraudei: punerea în aplicare a planului și împărțirea banilor

Conform instanței, Vîntu a reușit să convingă o gestionară: “Inculpata Averescu M., după oarecare stăruință, a acceptat propunerea și  în perioada iunie 1980 – februarie 1981, au sustras și distrus un număr de 37 note de predare-restituire, în dublu exemplar – originalul, pe care-l primise Vîntu S.O. Și cel de-al doilea rămas la Averescu M. Și pe care aceasta nu le-a mai cuprins în rapoartele lunare de gestiune, vizînd produse de cofetărie în valoare de 45.152 lei, primite efectiv și vîndute de coinculpată prin chioșcul alimentar gestionat, sumele rezultate din vînzarea lor fiind însușite de aceasta și împărțite cu inculpatul Vîntu S.O. Prin același procedeu, potrivit înțelegerii dintre cei doi inculpați, au mai fost sustrase și distruse un număr de 11 bonuri privind produse de panificație primite și vîndute de Averescu M., în valoare de 8.480 lei, sumă însușită de aceasta din gestiune și împărțită cu coinculpatul”.

Primul succes a fost urmat de al doilea: “Utilizînd aceeași metodă, inculpatul Vîntu S.O. a contactat și pe coinculpata Levărdă M., pe care a convins-o mai greu asupra eficacității procedeului, care, în final, a acceptat propunerea, astfel că, în lunile noiembrie și decembrie 1980, din gestiunea celei în cauză s-a sustras suma de 15.979 lei, împărțită între ei, provenită din vînzarea unor produse de cofetărie”.

Înainte de a pronunța pedepsele, judecătorii au reținut că “Vîntu Sorin-Ovidiu, dată fiind împrejurarea că, prin funcția deținută a avut posibilitatea de a acționa așa cum a acționat, întrucît (neinteligibil) nemijlocit cu actele respective, ținînd evidența gestiunilor (neinteligibil) coinculpate, ceea ce i-a creat și un ascendent asupra acestora, și prin faptul că a gîndit și a inițiat sistemul, trebuie apreciat că, sub aspectul subiectiv, acesta și-a reprezentat, încă din momentul luării hotărîrii, activitatea infracțională pe care a desfășurat-o ulterior în ansamblul ei, avînd de găsit – după propriile sale declarații – numai gestionarii cu care să <lucreze>, indiferent cine ar fi fost aceștia. Împrejurare că, dintre toți cei tatonați, numai cele două coinculpate au acceptat propunerile sale, însușind diverse sume de bani din gestiuni (neinteligibil) nu are nici o relevanță, în cauză rezoluția sa infracțională fiind aceeași, iar pagubele fiind cauzate patrimoniului unic al uneia și aceleiași unități socialiste”.

Mulțumim Hotnews pentru că ne-a dat posibilitatea de a revedea aceste documente, întrucât ele au dispărut din arhiva ziarului România Liberă…