Sunt momente în care Ion Iliescu şi-ar face mai mult bine dacă nu ar spune nimic. Legat de Revoluţia din 1989, de exemplu. Sau cum s-a întâmplat ieri, legat de Legea Lustraţiei. Nu pot însă să nu remarc că din USL numai vocea sa s-a auzit. Spunând, cum altfel, că legea este inutilă şi aberantă. Ar fi multe lucruri de comentat pe marginea ei. Unii se plâng că a venit prea târziu de pildă. Nu o să comentez însă asupra conţinutului legii pentru că vreau să punctez efectul politic.

Cu toate defectele şi punctele ei forte, Legea Lustraţiei ar fi fost o excelentă oportunitate de poziţionare a PNL. Am lucrat cu liberalii pe vremea în care partidul condus acum de Crin Antenescu avea un mesaj de dreapta şi când îţi era imposibil să disociezi proiectul Legii Lustraţiei de PNL. Aş putea să spun că obsesia pentru Legea Lustraţiei a fost înlocuită de cea împotriva lui Băsescu, dar nu o să fac asta… Nimeni din PNL nu a abordat acest subiect ieri. Tot ce s-a auzit a fost opoziţia lui Ion Iliescu şi tot prin PSD, faptul că Legea Lustraţiei urmează a fi contestată la Curtea Constituţională. Înţeleg că un partid cu imaginea şi trecutul PSD nu vrea să deschidă acest subiect şi nici să audă de el. Înţeleg şi raţionamentul PNL în epoca Crin Antonescu: nu te poţi apuca să susţii Legea Lustraţiei când eşti în alianţă cu PC-ul lui Dan Voiculescu. Tactic, mişcarea lor nu este greşită.

Pe termen lung însă, prin tăcerea de azi, PNL a mai reuşit să confirme că din vocaţia sa de partid de dreapta au rămas numai ruine. De aproape trei ani, liberalii au reuşit încetul cu încetul să aducă în acţiuni politice mai mult cu social-democraţii decât cu înaintaşii lor. Poziţia PNL pe teme precum legile Codului Dialogului Social, Codul Muncii, impozitul progresiv(deşi aici avem de-a face cu un adevărat joc de-a alba neagra) ar trebui să-i facă invidioşi şi pe cei mai zeloşi dintre pesedişti.

PNL pare că a uitat că există viaţă şi în afara USL. Şi-a pus toate speranţele în succesul acestei alianţe. De parcă ar fi eternă. Profilul electoral actual al PNL arată un partid înghesuit pe stânga ce încearcă să-şi facă loc lângă un PSD care dintotdeauna a fost acolo. Şi de aceea votul stângii le aparţine lor şi nu va migra spre PNL, aşa cum poate speră Crin Antonescu.

USL este deja în proces de frângere. Organizaţii locale rup de capul lor protocolul semnat la centru privind susţinerea candidaţilor comuni, iar Victor Ponta şi Crin Antonescu „se înţeapă” din ce în ce mai des chiar şi în văzul tuturor, în conferinţe de presă, în emisiuni. Ceea ce poate nu realizează este faptul că în momentul în care ruptura va fi oficială, le va lua mult să recupereze tot ceea ce au pierdut din mutarea pe stânga. Iar câştigul politic şi electoral devine din ce în ce mai îndoielnic pentru PNL, chiar şi pe termen scurt.