Ieri am pariat cu Ioana Lupea că votul la moţiune va fi sub predicţia lui Hrebenciuc ( 212 voturi ), bănuind că PSD şi PNL nu au interes să dărâme guvernul Boc. Guvern care le vine ca o mănuşă, cu măsurile nepopulare pe care le va lua. Am greşit, şi vreau să-mi recunosc greşeala. A fost un vot la mustaţă…

Pe de altă parte, m-a surprins neplăcut faptul că Teo Trandafir s-a pupat imediat după vot ( a cărui raţiune o pot înţelege ) cu Aura Vasile. Care în campania din sectorul 4 a fost vârful de lance în denigrarea lui Teo. Ceea ce îmi demonstrează un lucru neplăcut : Teo a devenit politician mult mai repede decât mă aşteptam.

Ce ar mai fi de spus? Cred că merită să ne uităm puţin pe cifre.

Statistic vorbind, în turul II Traian Băsescu a obţinut mai multe voturi decât cele pentru care a fost ales preşedinte în 2004 (5.275.808 voturi în 2009 faţă de 5.126.794 voturi în 2004), ceea ce reprezintă o performanţă. Contrar aşteptărilor, prezenţa mare la vot (58,2%), mai mare decât în turul II al prezidenţialelor din 2004 (55,2%), l-a ajutat pe Traian Băsescu.

De ce contrar aşteptărilor? Pentru că era de aşteptat ca o coaliţie formată din PSD-PC-PNL-UDMR plus PRM să îşi mobilizeze electoratul împotriva lui Traian Băsescu şi, eventual, forţa ei să atragă şi o mare parte din electoratul nehotărât. Ceea ce nu s-a întâmplat. Coaliţia nu numai că n-a reuşit să-i atragă pe cei mai mulţi dintre nehotărâţi, dar nu a reuşit nici măcar să îşi convingă electoratul propriu să voteze împotriva lui Traian Băsescu în turul II (vezi cazul UDMR al cărui electorat a votat în proporţie de 51% cu Traian Băsescu).

Pe de altă parte, era de aşteptat ca o parte dintre cei care au votat pentru candidaţii scoşi din luptă după primul tur să nu mai vină la vot. Cu toate astea, prezenţa în turul II a fost mai mare decât în primul tur. De ce? Pentru că au ieşit la vot oameni care nu au votat în primul tur. Cei 673.368 de alegători care s-au decis să voteze abia în turul II, au votat cu Băsescu. Altfel spus, campania dusă de coaliţia politico-mediatică împotriva lui Traian Băsescu a generat un efect de bumerang care a mobilizat voturi pentru Băsescu, inclusiv din diaspora (în străinătate au votat 94.000 de români în primul tur, iar în turul II, mai bine de 140.000 – dintre care 115.831 pentru Traian Băsescu).

Dacă luăm în calcul şi faptul că 17% din deciziile de vot au fost luate între cele două tururi, iar 6% dintre cei care au votat pe 6 decembrie s-au decis în ultimele trei zile, avem o imagine şi mai clară. Filmul din 2004 a influenţat mult mai puţin rezultatul votului decât gafa vizitei la Vântu a lui Mircea Geoană.

Părerea mea e că manipularea exit-poll-urilor a avut, şi ea, un efect pervers, mai ales în străinătate, unde oamenii s-au mobilizat la vot văzând diferenţa de 3 procente dintre Geoană şi Băsescu.

Cam astea ar fi de spus…

P.S. Pentru concurs aştept validarea rezultatului de către Curtea Constituţională

Nu pot să nu mă uit în spate, acum 5 ani (sau chiar acum 1 an) şi să nu mă ‎gândesc cu oarecare regret la faptul că a cam dispărut imprevizibilul din campanii.‎
Poate vă întrebaţi de ce nu am scris mai des în prima săptămână de campanie. ‎Ei bine, pentru că nu am avut despre ce să scriu. Cam totul a fost neinteresant, ‎previzibil, nespectaculos. Cearta din Parlament nu se pune, pentru că şi ea ‎devenit previzibilă.‎
Înainte erau zvonuri de campanie, chestii de culise care meritau să fie dezvăluite, ‎mişcări surpriză ale candidaţilor. Acum, nimic (dezvăluirile cu Hayssam sunt o ‎supă reîncălzită care nu mai prinde). Vă garantez că Mircea Geoană va continua ‎să bată ţara şi să repete poeziile învăţate pe de rost. Traian Băsescu va continua ‎să vorbească de fiecare dată despre referendum. Crin Antonescu va continua să ‎joace în „little boys league”. Iar Sorin Oprescu, omul care putea să adauge piper ‎acestei campanii, a ieşit din cursă în momentul în care şi-a amânat cu vreo 2 ‎săptămâni candidatura. ‎
Sincer, parcă şi văd că mâine se va face 22 Noiembrie şi nu vom avea despre ce ‎să vorbim, poate cu excepţia unei dezbateri în care Vadim va face spectacol.‎
Dar cine ştie, poate greşesc eu şi va apărea ceva interesant. ‎

P.S. Şi încă ceva – înainte talk-show-urile de analiză erau talk-show-uri de ‎analiză. Adică veneau jurnalişti cu experienţă, oameni care au mai lucrat în ‎campanii şi îţi întorceau pe toate feţele evenimentele politice. Acum, pot ghici ‎cu precizie ce va spune fiecare aşa-zis analist, înainte de a începe emisiunea. De ‎aceea, nu prea mai mă uit la talk-show-uri, dar am început să mă uit la meciurile ‎de fotbal din campionatul britanic, de pe Eurosport 2. Vi le recomand, sunt de ‎o mie de ori mai incitante decât campania de acum.‎

Nu pot să nu mă uit în spate, acum 5 ani (sau chiar acum 1 an) şi să nu mă ‎gândesc cu oarecare regret la faptul că a cam dispărut distracţia din campanii.‎
Poate vă întrebaţi de ce nu am scris mai des în prima săptămână de campanie. ‎Ei bine, pentru că nu am avut despre ce să scriu. Cam totul a fost neinteresant, ‎previzibil, nespectaculos. Cearta din Parlament nu se pune, pentru că şi ea ‎devenit previzibilă.‎
Înainte erau zvonuri de campanie, chestii de culise care meritau să fie dezvăluite, ‎mişcări surpriză ale candidaţilor. Acum, nimic (dezvăluirile cu Hayssam sunt o ‎supă reîncălzită care nu mai prinde). Vă garantez că Mircea Geoană va continua ‎să bată ţara şi să repete poeziile învăţate pe de rost. Traian Băsescu va continua ‎să vorbească de fiecare dată despre referendum. Crin Antonescu va continua să ‎joace în „little boys league”. Iar Sorin Oprescu, omul care putea să adauge piper ‎acestei campanii, a ieşit din cursă în momentul în care şi-a amânat cu vreo 2 ‎săptămâni candidatura. ‎
Sincer, parcă şi văd că mâine se va face 22 Noiembrie şi nu vom avea despre ce ‎să vorbim, poate cu excepţia unei dezbateri în care Vadim va face spectacol.‎
Dar cine ştie, poate greşesc eu şi va apărea ceva interesant. ‎

P.S. Şi încă ceva – înainte talk-show-urile de analiză erau talk-show-uri de ‎analiză. Adică veneau jurnalişti cu experienţă, oameni care au mai lucrat în ‎campanii şi îţi întorceau pe toate feţele evenimentele politice. Acum, pot ghici ‎cu precizie ce va spune fiecare aşa-zis analist, înainte de a începe emisiunea. De ‎aceea, nu prea mai mă uit la talk-show-uri, dar am început să mă uit la meciurile ‎de fotbal din campionatul britanic, de pe Eurosport 2. Vi le recomand, sunt de ‎o mie de ori mai incitante decât campania de acum.‎