Uneori mă amuză politicienii. Au pasiuni ascunse, principii de nezdruncinat și o dragoste uriașă față de țară.

Un caz recent a stârnit multe pasiuni. Un senator PDL de Prahova, Iulian Bădescu a trecut la PSD. Fiind total nemulțumit de modul în care sunt tratați pensionarii și bugetarii de guvernul Boc, a ales LIBERTATEA! Uauuu…Un senator cu conștiință, mi-am zis.

Emoție mare la Realitatea TV, bucurie pe chipul lui Radu Tudor, entuziasm la Jurnalul Național.

Povestea este însă mult mai prozaică. Senatorul ex-PDL Iulian Bădescu are un ziar. În Ploiești. ¨Republicanul¨. Care pe vremea acestei guvernări s-a transformat din cotidian în săptămânal. Din motive de finanțare. Senatorul ex-PDL Iulian Bădescu a cerut în repetate rânduri conducerii de stat și de partid să fie finanțat. De preferat, din contracte cu statul. Dar nu a avut succes. Mai mult, s-a luat decizia ca parlamentarii să nu mai facă afaceri cu statul.

Și atunci a plecat!

Unde ?

La PSD. Partidul în care are cei mai mulți prieteni. Pentru că, după cum spunea zilele trecute Mircea Cosma, președintele Consiliului Județean Prahova, pesedist cu vechime cât partidul, în campania electorală locală din 2008, doi sfetnici a avut: familia și pe Iulian Bădescu.  Căruia a anunțat că-i va preda conducerea organizației PSD Prahova.

Un nume care apare constant în toate referirile făcute la adresa senatorului ex-PDL Iulian Bădescu este cel al lui Sebi Ghiță, patronul de la Asesoft, considerat părintele spiritual și material al lui nea Iulică. Și nu numai…

Să mă ierte D-zeu dacă eu mai înțeleg ceva!

1. Cum a putut PDL să pună pe liste un asemenea personaj?

2. Cum poate un senator PDL să treacă la PSD și să devină președintele unei organizații județene, după cum puteți citi aci ?

P.S. Nu mă luați în serios, dar aș vrea de la voi și alte exemple de senatori/deputați care au trecut de la PDL, PSD, PNL, UDMR, independenți, la UDMR, PSD, PDL, PNL, independenți, din motive de conștiință.

La noi politica se face pe termen scurt. De la o săptămâna la alta, fără multe farafastâcuri, în parametrii unei strategii de supraviețuire. De aceea în ultimele zile a apărut întrebarea : Ce se va întâmpla dacă trece moțiunea de cenzură? Trimite Băsescu PDL în Opoziție? Eu zic că Da, cu atât mai mult cu cât aceasta ar fi, paradoxal, șansa fostului său partid. Argumente sunt o mulțime, dar singurul punct de sprijin împotriva acestei răsturnări de situație ar fi importanța pachetului de măsuri care ar urma să treacă de Parlament.

Deci ce se va întâmpla, după părerea voastră?

Au trecut 8 ani, dar diferența pare enormă. De unde vine această distanță? Între cele două momente a apărut o nouă generație. PD în 2002 părea un partid mai puţin ‎democratic, dar care lua deciziile bune. PDL în 2010 este un partid mai democratic, ‎dar în care deciziile bune sunt contestate şi sfârşesc prin a nu mai fi luate.

Să mă explic. ‎
Am văzut reacţia de astăzi la propunerea privind incompatibilitatea dintre ‎funcţia publică şi afacerile cu banii statului. Nici măcar nu s-a luat decizia politică oficială şi deja unii ‎parlamentarii ai PDL obiectau.‎
Mi-am adus aminte de hotărârea lui Traian Băsescu din 2002. Atunci i-a pus pe ‎politicienii din PD să aleagă între funcţii publice şi afaceri. Îmi povestea cineva că, ‎după câteva zile, cei care au ales afacerile s-au prezentat cu demisia la partid. Asta în ‎condiţiile în care PD era în opoziţie şi deci nu exista o presiune publică aşa de mare ‎pentru un asemenea gest.‎
În 2010, nici nu se oficializează decizia, că deja parlamentari pedelişti protestează. ‎Dacă situaţia se va prelungi câteva zile, decizia pe care PDL o va lua nici nu va mai ‎conta.‎
Asta nu înţelege PDL astăzi. Că jocul se face și la nivelul deciziilor personale, nu doar în planul ‎realităţii. Pentru oamenii afectați de măsurile Guvernului PDL nu contează dacă respectivele contracte sunt legale sau nu. Nu contează dacă ‎firmele îşi fac treaba sau încarcă facturile. Ce contează? Contează că atunci când eşti la Putere şi anunţi că vei ‎tăia salariile şi pensiile, trebuie să fii pregătit să faci şi astfel de sacrificii. Pentru că măsura reală este Minima Moralia. Dacă nu înțelegi lucrurile astea, dacă nu ai puterea să o faci, atunci suporţi consecinţele electorale.‎
Vom afla în cîteva zile cine va învinge între PD-2002 și PDL-2010.‎..

Un ministru îmi povestea zilele trecute ce agitație a stârnit pachetul de legi împotriva evaziunii. Cum toți politicienii, indiferent de culoare politică, fac presiuni asupra funcționarilor din ministere să nu colaboreze pentru închiderea duty-freeurilor, pentru desființarea antrepozitelor fiscale sau mai știu eu ce altă măsură.

Un analist politic, extrem de cunoscut, atât pentru traficul de influență pe care-l prestează contra cost, cât și pentru aparițiile sale extrem de dese la Realitatea TV, spunea zilele trecute: ˝ O să ne siliți să ieșim cu armele în stradă…˝ Pare extrem de radical, și de fapt chiar ușor amenințător. Un lucru vreau să fie clar! Nu vorbea în numele pensionarilor, sau al funcționarilor bugetari. O spunea în numele producătorilor de alcool, pentru care făcea lobby, cerând desființarea unei măsuri. O spunea unui ministru. Din postura de ziarist-analist-teleast…

Nu-i nimic nou sub soare, o să-mi spuneți. Și aveți dreptate. Contrabanda și evaziunea fiscală au devenit sport național din 1989 încoace. De la celebra bișniță cu rulmenți în Turcia a evoluat spre rețele organizate. Acum vorbim de o afacere care la nivel național însumează 3-4 miliarde de euro pe an. Cu un sistem extrem de puternic, având sute de mii de oameni.

Trimiteți-mi și voi poveștile voastre și le voi publica, fără a vă menționa identitatea…

M-am uitat pe bloguri, am citit ceva emisiuni, am mai stat de vorbă cu unii oameni. Înțeleg frustarea fiecăruia, îmi dau seama de dramele personale ce se declanșează, dar vreau să înțeleg variantele de rezolvare a situației.

Avem un aparat birocratic supradimensionat, ineficient, construit pe criterii clientelare? Eu zic că avem! Plătim pensii mult mai mari decât nivelul contribuțiilor sociale? Plătim! M-a siderat argumentul că prin majorările din 2007 și 2009 ( Tăriceanu și Boc, ca să nu săriți de c..r în sus!) noi la ora actuală plătim în termeni nominali 21 de pensii pe an. În plus avem 900.000 de pensionari pe motive de invaliditate! Câți sunt în imposibilitate reală de a munci? Drepturile de autor au ajuns o formă de evaziune fiscală, fiind plătiți șoferi și secretare pe post de creatori de conținut cu valoare artistică. Citiți actul de control de la Realitatea TV făcut de ANAF și o să vă cruciți. S-a creat o întreagă rețea de ajutoare sociale, în ultimii 10 ani? S-a creat! Evaziunea fiscală și contrabanda sunt în floare, fiind necesară o dinamitare a întregului aparat de stat implicat în actul de control. Șpaga a devenit un element de subzistență, precum sarea în bucătărie

E Puterea Politică din ultimii 15-20 de ani de vină pentru această situație. Și încă cum…

Și încă câteva întrebări la care răspunsul este inclus.

Ce se poate face? Se pot majora taxele și impozitele. Sau micșora salariile și pensiile, plus o restructurare. Care-i soluția bună, e greu de spus. Dacă întrebi un patron îți va indica cea de-a doua soluție. Un pensionar și un bugetar o vor prefera prefera pe prima.

Ce dezbate presa? Care-l pupă în c..r mai tare pe Băsescu. Scrie Mircea Marian. Răspunde Adriana Duțulescu. Rabinic analizând, amândoi au dreptate…

P.S. Cred că trebuie, o dată pentru totdeauna, să precizez că nu-mi pare rău de opțiunea pe care am făcut-o în 2009. Iar dacă fostul candidat PNL Crin Antonescu insistă, pot să-i povestesc câteva lucruri interesante legate de această perioadă. Și de cea anterioară.

UPDATE 25 aprilie 2010: Alegerile din Colegiul 19 au fost castigate de Teo Trandafir. Cu 54,47 la sută. La fel și la Vâlcea, unde PDL a luat 62 la sută.

Cum a fost campania, Teo?

Teo Trandafir:  Grea, interesantă, inedită. Parcă am fost la cursuri intensive de limbi străine. Dar imi place adrenalina, competiţia. Ca să zic precum fotbaliştii cred că am facut o figură frumoasă. Sper ca duminică seara să pot spune că mi-am dorit mai mult victoria:)

Care e a fost cel mai mare dezavantaj cu care te-ai confruntat?

Teo Trandafir: Aș putea spune că partidele. Dna Liliana Mincă a creat senzaţia că este susţinută real de mai multe partide, ceea ce nu s-a văzut însă în teren sau în declaraţiile liderilor. Dl Victor Ponta a spus că el se leapădă de PC, liberalii au pasat problema la nivel de organizaţii. Vreau sa ma refer insa doar la mine si cred că cel mai mare dezavantaj a fost lipsa mea de experienţă politică. Că nu am incă un profil politic. În timpul scurt de campanie am încercat să arăt că în spatele showului de televiziune stă un om cu speranțe, cu proiecte, cu temeri, ca toată lumea. Oamenii politici cu experienţă au capacitatea de a transmite doar ceea ce vor să se vadă. La mine se simt si emoțiile si o oarecare stangăcie în a fi politician. Şi nici nu-mi propun să schimb asta.

Regrete la final de campanie?

Teo Trandafir : Aș fi vrut să le transmit oamenilor mai mult din determinarea mea. Că pot să ma bat parte în parte cu oricine în Parlament pentru ideile care mi se fixeaza în cap.

Vei câștiga duminică?

Teo Trandafir : Dacă oamenii ies într-o oarecare proporţie la vot, da. Eu chiar cred că i-aș reprezenta bine, chiar dacă mai am multe de învăţat. Eu spun ce gandesc. Rău sau bine. Sentinţa, că să zic așa, o dau cei care au ştampila în mâna în cabina de vot. Decizia lor trebuie respectată indiferent de partea cui e. Sper din tot sufletul că eu voi fi aleasa lor.

Ce ti s-a reproșat cel mai mult pe stradă?

Teo Trandafir : De ce te-ai băgat cu ăia! Dar asta s-ar fi întâmplat indiferent în ce partid m-aș fi înscris. Eu nu sunt genul de om care să zică ”Da, să traiti!„ . O să fiu politicianul “Nu, să traiti!”; când ceva nu o să-mi convină. S-au cam legat la cap cu mine.

Care este cea mai mare frică pentru ziua votului?

Teo Trandafir : Cumpăratul voturilor. Eu am nişte prieteni care locuiesc în colegiul 19. Si au ajuns inclusiv la ei listele cu “Vă dăm ceva după alegeri, dacă votaţi într-un anumit fel”. S-au dat haine, alimente si urmează să se dea și bani. Am informatii din teren că se pregateste o campanie puternică de cumpărat voturi. Am un singur mesaj pentru alegători: Dacă mă vreţi în Parlament, dacă v-aţi săturat de aceleaşi discursuri terne şi promisiuni deşănţate, faceti un mic efort duminică şi mergeţi la vot.

Mai ţii minte că am lucrat în același loc la un moment dat? Ți-e dor de momentele alea?

Teo Trandafir: Daaaa! Era la Tele7 ABC demult, demult. Doamne, ce vremuri. Ne trezeam în fiecare zi la 3 dimineata, iar la 10 cand ieşeam din emisie, uneori, si eu si Mircea, adormeam la propriu pe scaun rezemaţi unul de altul. Îmi amintesc că aveai un câine tare draguţ. Avea numai patru luni şi îl mai aduceai pe la birou. Ce vremuri…

P.S. Am făcut publică această discuție cu Teo Trandafir întrucât o știu de peste 14 ani ca fiind un om muncitor, serios, sensibil. Cred, sincer, că ar fi mult mai potrivită în Parlament. Și de aceea merită tot. sprijinul. Dan Andronic

Sâmbătă, 10 aprilie, aeronava Tupolev 154 care îi transporta pe preşedintele polonez Lech Kaczynski şi pe soţia sa, alături de numeroşi alţi demnitari, oameni de cultură, şefi ai structurilor de securitate şi ai cultelor din Polonia, dar şi membri ai familiilor victimelor masacrului din 1940 care se îndreptau spre Katyn pentru a    articipa la o ceremonie de comemorare, s-a prăbuşit la periferia oraşului Peciorsk  din regiunea Smolensk, înaintea aterizării pe aeroportul militar. În urma acestei  catastrofe aviatice, toţi cei aflaţi la bord – 87 de membri ai delegaţiei oficiale şi 9  membri ai echipajului – şi-au pierdut viaţa. Este cea mai mare tragedie a poporului polonez de după al doilea război mondial, tragedie care suprimă o întreagă elită poloneză chiar în locul în care urma să comemoreze, la 70 de ani distanţă, uciderea celor 22.000 de militari şi politicieni polonezi executaţi de Beria la ordinal lui Stalin(…)

(mai mult…)

Revin puțin pe subiectul Cătălin Voicu. Spuneam la B1TV că dacă o să văd că Adrian Năstase îl susține pe Cătălin Voicu, o să declar că nu mai înțeleg nimic din politica românească. Năstase a făcut-o, într-o declarație publică. L-am întrebat de ce a făcut-o. Mi-a răspuns, în stilul lui, că a constatat că toți cei care au încercat să-i facă rău au avut de suferit.

Care este miza acestei postări? Cred că mai trebuie spus un lucru. În perioada 2005-2007 s-a vehiculat intens, în interiorul PSD, informația potrivit căreia gruparea lui Geoană, prin Cătălin Voicu, Marean Vanghelie și Viorel Hrebenciuc, bobina intens la dosarele lui Năstase. Ca să-l țină ocupat. Informație confirmată parțial și de Traian Băsescu, care i-a transmis public lui Adrian Năstase că mai bine s-ar uita la colegii lui de partid, decât în curte la Cotroceni. Ceea ce știu sigur este că Mircea Geoană finanța sondaje de opinie din care reieșea că Adrian Năstase este cel mai corupt om politic.

Citesc. Și recitesc. Stau să mă întreb ce i-a trecut prin cap. Cui? Lui Victor Ponta.

Dar mai bine delectați-vă singuri, cu fragmentul din Ev Z. Că doar sunteți intelectuali…

Ioana Lupea: Un intelectual bun este un intelectual mort?
Victor Ponta: Nu, Doamne fereşte! Un intelectual bun e cât rămâne un intelectual. Când intră în viaţa politică, de obicei dezamăgeşte. Dar vorbeam de oameni de cultură. Pentru mine, intelectuali suntem toţi cei care am reuşit să citim mai mult de zece cărţi.

Am încheiat citatul. Originalul, aici, pentru verificare.

Înțeleg valențele social-democrate ale unei asemenea afirmații. Faptul că nu dorea să își jignească colegii de partid. Dar stau și mă întreb dacă a introdus printre cele 10 cărți și manualul de citire, clasa întâi. Poate așa mai lărgește aria de răspândire a intelectualității. 

Am citit argumentele unora dintre voi împotriva lui Adrian Năstase. Vreau să răspund fiecăruia, spunându-mi foarte clar părerea.

1. Poate domina Adrian Năstase liderii judeţeni care şi-au depăşit condiţia?

Cred că nu se va mai pune problema dominării în PSD. Autoritatea prin care s-a făcut remarcat AN a fost dublată de calitatea de prim-ministru, o pârghie extrem de eficientă în mâna unui om care ştie să se joace cu Puterea. Deci, cred că va fi o conducere mult mai colegială decât în perioada amintită. Care va fi soarta lui Vanghelie, Oprişan, Mazăre? De la caz la caz…

2. Îi este frică lui Adrian Năstase să candideze?

Mă îndoiesc că este vorba de frică. cred mai curând ne putem gândi că Adrian Năstase va candida doar dacă va fi convins că va câştiga. Situaţia actuală, cu Mitrea, Diaconescu, şi mai ştiu eu cine, pe post de candidaţi, nu este una favorabilă, fiind preconizată o fragmentare a voturilor în favoarea lui Geoană. Dar şi aici cred că suntem la începutul unui proces de negociere.

3. Poate Adrian Năstase revigora PSD?

Cred că da! Am spus-o şi în primul post: sub conducerea lui Geoană, PSD şi-a pierdut identitatea politică, ajungând la remorca PNL, doar din dorinţa, firească, a lui MG de a câştiga preşedinţia României. PSD este al doilea partid al României şi poate creşte doar dacă va avea o conducere inteligentă. Iar Adrian Năstase este unul din cei mai inteligenţi oameni politici ai României. Ca să vă dau un exemplu, nu s-ar fi dus la SOV cu două-trei zile înainte de alegeri nici în ruptul capului. Eventual îl trimitea pe Petrache să-i aducă întrebările :-)))

4. Adrian Năstase se bucură de cerdibilitate ZERO în rândul electoratului.

Studiile sociologice nu arată acest lucru, iar modul în care a trecut peste campania din ultimii 5 ani, spune multe despre tăria pe care a dobândit-o.

5. Ce se va întâmpla cu Mircea Geoană dacă Adrian Năstase ajunge preşedinte?

Eu i-aş recomanda să-l trimită şef de organizaţie la Iaşi, la munca de jos, să vadă cum se face politică social-democrată fără fitze de Bucureşti. Sau să-l pună la împletit coşuri. Pentru că nu pot uita momentul în care Geoană se gudura pe lângă Năstase, dorindu-şi funcţia de prim-ministru în 2004, dar şi cum plătea sondaje care să arate că Năstase este cel mai corupt politician în 2005. Dar am senzaţia că Adrian Năstase nu o va face…

P.S. Vă rog să citiţi aceste rânduri cu îngăduinţă, fiind scrise de un analist politic care-l admiră sincer pe AN.